Zilele trec odata cu noi,de parac s-ar grabi spre ultimul tren,care trece nemurirea catre Golgota, intr-un vacarm urias,de o nepasare vitriolica,ucigand cu gandul aripile clipei sublime ale eterului in care fiinta umana pluteste haotic intr-o geneza fara  de Dumnezeu.
Allan Kardec spunea in cartile care i-au definit principiile ca:”A te naste ,a muri,a renaste si a evolua neincetat ,aceasta este legea”,”Omul nu este compus numai din materie ,exista in fiinta sa un principiul al gandirii legat de corpul fizic pe care-l paraseste dupa moarte,la fel cum aruncam o haina veche ,atunci cand incarnarea prezenta a luat sfarsit” .
Suntem materie si suflet,carne,sange si emotie ,dor si lacrima,vis si realitate.
Substanta pura intr-un bob de roua rastigniti intr-un rasarit al gandurilor,dincolo de orizonturile ce ni se deschid ca o oaza a sperantelor.
Suntem sursa divina nascuta din samanta adevarului .

Vacarmul urias in care omenirea supravietuieste haotic ,ne dezvaluie ochilor obositi de lumina prea slaba a mintii un tinut aproape incert.Unii tac neputinciosi si tematori cu frica de” Dumnezeul care este cauza principala a tuturor lucrurilor”,constientizand sumar ca fara El nu am fi nimic.Din iubire divina ne-am nascut pentru a renaste .Sentimentele care ne inunda sufletul sunt nascute din iubire curata si din doruri nepatrunse ,din neputiinta sau nenoroc.
Desi suntem invingatorii cetatii in care traim dupa legile nescrise ale mintii parca ceva scartaie neinceta rupadune cate-o aripa in fiecare secunda ,lasandu-ne prada intrebarilor fara raspuns.
Curajul instinctual ne da puterea de a fi noi intr-o uriasa arca a lui Noe .Belstemul cuvintelor isi face culcus pe buzele subtiri ale firii umane .Cine ia cuvantul si cine tace ?
Lasam la usa destinului rautatile curiosi sa ne copleseasca.Un indemn venind din adancul fiintei ne toropeste cu senzatia ca putem fi nemuritorii pamantului si ai cerului .
Cata tandrete exista intr-o clipa divina a unui gand venit din adancul fiintei noastre!
Cine suntem?Uneori  intr-o revolta himera sfarsim prin a fi huliti de adevar .
Pe metereze stam drepti precum invigatorii revoltei sufletesti.principiile dupa care ne gidam in viata ,au rolul de a  nazui de a ne  iubi pe noi insine cautand in egoul fiecaruia adevarul, iubirea ,simburele divinitatii.Sublim!Vacarmul cotidian ne ucide incet ,incet visurile ,propice ar fi ca totul sa inceapa cu o schimbare ,cum am spune raspicat si zambind in coltul gurii binele invinge raul.Divinitatea este insasi adevarul ,iuirea si viata.
Iubirea ce ne-o poarta ne face sa ne intoarcem de pe taramurile pierzaniei ,aducandu-ne inapoi cublandetea-i neconditionata.Ca pe oile ratacite pastorul ne aduna si ne aseaza pe fiecare la locul lui .Dincolo de cuvinte exista Raiul.Priviti....instinctual lasam vacarmul cotidian pentru o clipa singur si iubim cu putere divina timpul care ne-a mai ramas pretuindu-l ca pe un dar dumnezeiesc ,fara de care nu am fi noi .Globul de cristal in care visul doarme de o vesnicie ,straliuceste in mii de implivatii ca o oglinda paralela ,aratandu-ne chipul de lut a gandirii fiecaruia ....
Oglinzile sufletului nu mint !
Iubind cerul si pamantul ,intr-un singur cuvant adevarul invinge orice gand nestatornic nascut din eroare .Pulsiunea exista precum exsita si muntele semet pe care visul isi construieste cetate .Iubiti,daruiti fiti altruisti si neincetat veti dainui  ca o aminitire suava intr-o lume  de hartie plina de speranta divina .Dincolo de cuvinte exista doar iubirea !