Într-un peisaj literar adesea dominat de glasuri impersonale și de abordări convenționale, opera Doamnei Liliana-Carmen Stoica reprezintă o binevenită și răcoritoare oază de sinceritate și de autenticitate. ,,Rătăcită prin linia palmei", ultimul volum de poezii al Poetei, este un testament al acestei autenticități, o explorare intensă și profundă a labirintului emoțional al acesteia.
Născută în Călărași, cu Bucureștiul ca reședință, Doamna Stoica este o voce care răsună cu o forță aparte în poezia zilelor noastre. ,,Rătăcită prin linia palmei" este un tren literar care ne conduce prin peisajul emoțional al autoarei, un drum către nicăieri și totuși spre toate locurile unde sufletul uman poate călători.
Doamna Stoica își deschide inima în fața noastră, oferindu-ne o privire neobstrucționată asupra trăirilor sale.
Fie că este vorba de ,,Vulcan", ,,Scena" sau ,,Vis înspre dimineață", fiecare poezie este o incursiune în adâncurile sufletului ei, un prilej de a ne confrunta cu propriile noastre emoții și de a ne redescoperi.

,,Tu ai murit şi eu de-atunci am început să mor / pe harta sufletului pe jumătate gol," (Vulcan)
Aceste versuri captează separarea brutală provocată de moartea unei persoane iubite, sugerând că moartea acestei persoane i-a declanșat propria decădere spirituală.
Sufletul ,,pe jumătate gol" evocă vidul lăsat de această pierdere.
            ,,Vulcan de cuvinte, / vulcan de întrebări, / vulcan de trăiri," (Vulcan)
Versurile acestea descriu o explozie emoțională a poetei, o avalanșă de cuvinte, întrebări și sentimente care ies la suprafață.
Comparând aceste trăiri cu un vulcan, Doamna Stoica exprimă intensitatea și forța acestor emoții care par să erupă din interiorul fiinţei sale.
             ,,Mă mângâia speranţa cu fiecare clipă ce tainic apunea." (Vulcan)
Aici, speranța este prezentată ca un balsam, aducând alinare în fața suferinței și durerii.
Fiecare clipă care trece în mod tainic pare să ofere o consolare subtilă, sugerând că timpul poate aduce vindecare, chiar și în cele mai dureroase circumstanțe.
În același timp, Poeta nu se sfiește să exploreze și zonele mai întunecate ale experienței umane. ,,Când moartea a cântat’’, ,,Preludiul morții" și ,,Vampirii" sunt doar câteva dintre poeziile în care autoarea se confruntă cu teme precum moartea, singurătatea și disperarea.
,,Prin văzduhul clar o zgârie-creangă / Uscățivă și secătuită de negura vremurilor," (Vampirii)
Aceste versuri evocă o imagine de dezolare și singurătate, sugerând că trecerea timpului a lăsat urme de suferință și epuizare.
,,Flămândă să primească azi o mângâiere / Ca o actriță în plin rol pe-o scenă aprinsă." (Vampirii)
Aici, Poeta exprimă un dor profund de alinare și confort, comparându-se cu o actriță în căutarea aplauzelor și recunoașterii publicului.
Cu toate acestea, ,,Rătăcită prin linia palmei" nu este doar o explorare a durerii și a suferinței.
Este, de asemenea, o celebrare a vieții și a iubirii. ,,Alchimia iubirii", ,,Voce în flăcări" și ,,Înghesuită iubire" sunt strălucite exemple ale modului în care Doamna Stoica reușește să surprindă magia și complexitatea sentimentului de iubire.
,,Frunze zburdă ca fluturii / Iubirii absolute / Lăsată liberă, plutind" (Alchimia iubirii)
Aceste versuri evocă o imagine a iubirii ca o forță liberă și neînfrânată, comparând-o cu frunzele care plutesc în aer. Este o descriere vie și emoționantă a naturii efemere și transformatoare a iubirii.
,,În infinitul moleculelor de dor / Străpunse de trăiri nebune / Petrecute odinioară" (Alchimia iubirii)
Aici, Poeta descrie dorul și amintirile ca fiind atât de intense încât par să pătrundă infinitul.
Este o ilustrare puternică a forţei emoțiilor și a modului în care acestea pot pătrunde chiar și cele mai adânci cămăruţe ale sufletului nostru.
,,Cu o iubire învolburată / furată din mare, / Cu o iubire curată / împrumutată din munte / Și o iubire ascunsă, / născută din nevoi." (Alchimia iubirii)
Aceste versuri descriu diferite forme și origini ale iubirii, sugerând că iubirea poate fi atât de complexă și diversă ca natura însăși.
Prin această comparație, Doamna Stoica ne invită să explorăm multitudinea de forme pe care iubirea le poate lua.
Pe parcursul acestei călătorii lirice, Poeta ne ghidează cu o mână sigură și cu o voce distinctă.
Scrie când simte, ghidată de o forță nevăzută.
Iar această forță se simte în fiecare vers, în fiecare cuvânt, transformând ,,Rătăcită prin linia palmei" într-o experiență literară de neuitat.
Doamna Stoica nu doar că ne oferă o privire în interiorul sufletului său, dar ne oferă și o lecție despre cum putem să ne confruntăm cu propriile noastre emoții și experiențe.
Este un călător însetat pe cărările vieții, ce naște vulcan de vers.
Poeta ne învață cum să ne pierdem prin linia propriei palme, cum să explorăm adâncurile propriului suflet și să găsim splendoarea ascunsă în cele mai neașteptate locuri.
,,Rătăcită prin linia palmei" este o carte care vorbește despre viață, despre căutare, despre singurătate, dar și despre iubire.
Este o carte în care fiecare poezie este o expresie a luptei constante dintre lumină și întuneric, dintre bucurie și durere.
Este o carte în care Poeta ne învață cum să găsim strălucire în fiecare moment al vieții, indiferent cât de dificil sau de dureros ar fi acesta.
În concluzie, ,,Rătăcită prin linia palmei" este o carte care merită să fie citită și recitită.
Este o carte care ne oferă o privire rară în sufletul unei poete contemporane, o privire care ne ajută să ne înțelegem mai bine propriile emoții și să ne confruntăm cu propriile noastre experiențe.
Prin scrierile sale, Doamna Liliana-Carmen Stoica ne arată că poezia nu este doar o formă de artă, ci și un mod de a trăi și de a experimenta lumea.