Spre nicăieri

În depărtări de lume
Teluric te privesc
Prin haosul din mine,
Un ludic te iubesc,
Îmi scapă de pe buze,
Aud șoptind în mine,
Dorința răzvrătită
Tot cautînd spre tine.
E atît de cinic dorul,
Tumultul tău mă strînge,
Mi e dor de o îmbrățișare
Ce parcă nu mai vine...

În zări labișiene
Plecat ai să trăiești
O clipă fară mine ,
Dorințe să nutrești...
Ținuturi unde slovă
Adulmecă fiorii,
Și fremătînd sălbatec,
Aud prin foșnet cerul...
Rămase n mine doină,
De o vreme ,mă tot plînge,
Prin gînduri răvășite,
Un tainic dor mă frînge...
Prelinse lacrimi calde
Din ochii căprioarei
O clipă s sfîrșește
Pe strune de vioară...
Necunoscute doruri
Prin trup îmi dau fiori
De tine ieri și azi
Și mîine îmi e dor...


Pustiul din cuvinte

Prin gări uitate am să te caut
Căci știu că nu te voi găsi
Dureri închise ntr o poveste
Și un gram cu iz de amintiri
O gară mică alba parcă
Îmi tot apare neîncetat
În gîndurile care mi pică
Pe ochii mi triști înlăcrimați
Tristeți neînțelese iarăși
Îmi tulbură trecutul tot
Cuvinte dulci ,șovăitoare
Îmi spun că nu ai să te ntorci
Un iz de remușcare mută
Mă răscolește neîncetat
Prin suflet îmi pătrunde teamă
Nepricepînd cum m ai uitat...
Orfan de mine dorul țipă
Preludiul nopților tîrzii
Se nchide grabnic în derută
Tot așteptîndu te să vii...
Amurgul cade ncetișor
Peste pustiul din cuvinte.
Aceeași gară ,aceeași noi
O întîmplare ,o ispită

Golgota ,ultima redută...

În trista tânguire-a nopții,mai zăbovesc un pic pe gânduri,
Mă las purtată spre niciunde si-un val de doruri mă ajunge...
Lovesc în pieptu-mi fără teamă și brusc...tresar...e gol ,pustiu ...
E doar tăcerea infernală și -aș vrea de mine să nu știu .
Adun în palme lacrimi mute și-nghit în sec oftatul lung
În zarea mută-ntunecată,
Sunt ochi ce mă privesc hapsâni...
Și mă cuprinde-o teamă cruntă
Și țip spre cer ,cu glas domol...
Altarul crucilor de piatră ,s-a impregnat în gândul meu.
Tresar ,căci te aud pe tine!
Și mă cuprinde-o teamă sfântă!
Te rog să ierți a mea cădere,
Îmi duc spre munte ,a mea cruce...
Tu pentru toți ești suflu bun,
Ce-n piepturi încă bate tare
Aceeași inimă ce-n dor,
Mai poate încă să tresară.
Mă-ntorc!
Același este drumul,pentru o mare adunare
De suflete ce-și tânguiesc,
Trecutele trăiri ce dor
Căci pentru toți ,suntem chemare,
Suntem pâmânt și suntem somn...
Golgota-i ultima redută!
Un ultim pas spre infinit...
Țărâna scârție și plânge ,
Sub crucea grea de la mormânt.


Ateul iubirii...

Atât mi-a mai rămas!
Doar chipul tău cel fără glas...
Și-mi este-atât de dor de el...
Cu remușcare azi îți cer,
Să mai rămâi un pic ,mai stai
Primește-mi ruga ca pe-un rai
Și suspinând să îmi repet...
Mai pot iubire să te iert?
Proscriși în noaptea cea de taină ,
Am uneltit iubiri târzii...
Ce ne-au fost date de pomană,
De dulcele fior divin.
Mai dă-mi un pic din tine azi,
Măcar un pic din a ta umbră,
Ca răzimată pe-un obraz
S-o mângâi blând ,ca pe o muză.
Un bun rămas ascuns în ochiul
Ce tot privește trist ,în gol...
Ateul meu ,mi-e dor de tine!
Cine-ai fost tu?Cine-am fost eu?
Ce noapte albă ,ce târziu!
Copacul parcă a albit!
Îmbătrânit de neiubire
S-a stins cu clipa ce-a murit...
Cândva ,îți vei aduce-aminte,
De dorul meu nemângâiat...
Poate va fi-ntr-o altă toamnă...
Sau poate mă vei fi uitat.


Iubind.

Mă doare tâmpla de atâta dor
Cu neputință mă avânt să zbor,
Zvâcnind într-un lăuntric pas
Ce-a fost aievea,ce-a rămas?...

Sărutul întunericului surd
La ceas de întrebări bizare,
Să nu te pierd ,eu tot îmi spun
Și rătăcesc la întâmplare...

Mai râd ,cu râs de liră fină
În moale haină mă îmbrac,
Iar mă apucă!
Râd de mine
Aceeași eu ,ce pot să fac?...

Schimbarea mi se pare dură
Când sufletul mi-e neântinat
Te iert! ...Dar tu nu ești de vină
Nici eu!...Așa s-a întâmplat...


Pasărea corb...

Mi am încuiat durerea în sertare goale
Ce așteptau cu lăcomie să se umple
Că pasarea de pradă amăgirea
S a cuibărit în suflet și mi a furat iubirea ...

Am stat o vreme n visuri
Am așteptat să strigi
Dar ușa amăgirii
Cu greu o mai deschizi...

Cînd seara lesne vine
Peste iubiri ce mor ...
Cu greu șoptesti aievea
Și astăzi îmi e dor...

Atîtea păsări corbi
Mi au răscolit iubirea
De tine vreau să rup
Tot ce a nsemnat iubirea ...