Incipio

Plouă cu solzi de primăvară
în măreţia Cuvântului,
în mugurii sălciilor pletoase
desfrunzind amăgirea,
cristalele iubirii
se rostogolesc
pe coloana nevertebrată
a văzului.

Priveşte...

Priveşte acest timp
care se numeşte cuvânt
încărcat cu fructele inocenţei,
priveşte acest fagure de lumină
care se numeşte inteligenţă
trasând linia invizibilă a numelui,
semnificantului,
priveşte trupul aerului, neliniştea apei
care se numesc frunzele fecundităţii,
priveşte dragostea
care se numeşte necunoscut...

Să ne reamintim...

Să ne reamintim că floarea de colţ
e mărgăritarul munţilor,
că apa e monument al naturii,

să ne reamintim că lebăda
e cântecul irealului, sublimului,
că aerul e monument al naturii,

să ne reamintim că stejarul
e puterea indestructibilă a curajului,
că Pământul e monument al naturii...


Statică

Mătasea incoloră
a secundelor
acoperă
trupul nopţii
cu giulgiul
tăcerii...


Puritate

Seva adevărului
urcă-n priviri
ca lacrimile în corola de crin,
taine surprinse în mantia
tulpinii –
magică lumină
a pitorescului.


Dans

Scheletul timpului
alunecă pe gheaţa
artificială a disimulării
înroşind irişii
în adâncurile întâmplării
cu petele
marii treceri.


Son

Şarpele originar
a acoperit pământul
cu aripile lui invizibile,
limba de foc
imperfectă,
fiinţele şi nefiinţele,
şarpele originar
între două extreme
priveşte
fructul cunoaşterii –
adevărul,


Conexiune

Lăstarul inocenţei
pe fruntea picăturii de ploaie
transparentă
se-nvârte ca acele de ceasornic
într-o altă dimensiune
virgină.


Matinală

Răsare cugetul
la marginea îndoielilor,
briza aducerilor aminte
acoperă fruntea izvoarelor,
în priviri adevărul înoată asimetric,
aripile dimineţii
sapă brazde adânci
de lumină
pe orizontul de cleştar.


Poezia

Poezia
era spălată de ape,
bătută de vânt,
era răsucită, contorsionată,
spânzurată de cer,
era oblică, dreptunghiulară,
era înainte şi înapoi
sau divină,
parfum colorat şi întâmplător,
poezia
era un gând
călcat de privirile serii,
udat de transpiraţia tăcerii,
poezia
era o fiinţă, parcă fiinţă,
o lumină, atât de lumină
încât mă transforma
într-o altfel de poezie.


Doar iubirea...

Dacă tăcerea
migrează-n cuvinte
precum încolţitul nuferilor
pe tăişul secundei,
dacă în coaja zborului
stă împăcarea
sau dezîmpăcarea,
doar iubirea
e pleoapa
ce ne vesteşte
văzul,
doar iubirea...


Mărturisire

Îndrăgostit mai sunt
de ochii transhumantici
ai apei
ce-mi dau fiori rotunzi,
fiori ce se mulează înadins
pe sufletul meu stâncos, colţuros,
pe sufletul tău plat
ca gustul de orhidee!
îndrăgostit mai sunt
de sânii transparenţi
ai apei
ce cad
ca tristeţea pe burta somnului
ce se înalţă
până la stele
luminându-mi trupul
tot mai incolor
şi tot mai difuz
şi tot mai însetat de iubire!