INGEMĂNARE

Plouă!
Iar plouă peste flori,
peste  al  meu  chip,
în  ram
păsări  s-ascund,
mă  cufund  în  reavănul
pământ.

Picături
cad  lin ca plânsul  tăcut
al  unei  lacrimi,
simt  o   intimitate  cu ploaia,

urechile-mi  cotropeşte,
îmi  umezeşte  buzele,
captive-s  braţele-mi
făcute pentru  zbor,
picioarele-s  înfrăţite  cu
iarba
parcă-s  verzi
libelule.


Lasă-mă,
desprinde-te  de  mine,
ploaie!
Înapoiază-mi     trupul  furat
de-ai  tăi  stropi!
Fiece  picătură  de-a ta,
fiece  lacrimă  de-a  mea
îngemănate  în  soare
nasc  cristale  colorate
irizate  în  mii  de  raze.


INVITAȚIE   LA  BAL

Mireasma teilor mă înconjoară,
parcul foșnește verde, atrage
zâmbetele trecătorilor grăbiți,
ecoul primăverii renaște iar
zarea amintirilor, cuprinsă e
de febra lunii mai  când florile
țipă după culoare.

Natura se înveștmântează
în rochie de voal, e invitată
la bal de către florile de crin.
Verdele crengilor din pomii
fructiferi își cheamă la bal
mugurii cu promisiuni de
fructe coapte.
Sărutul solar le va deschide
poarta unei primăveri fecunde.


SORĂ-MI  ERA  FIECARE  FLOARE

În al primăverii pat aș vrea
să mă trezesc, acolo să găsesec
copilăria-mi, să mă
ascund în inocența ei.
Să-mi trezesc visele de atunci,
să-i mângâi coroana de flori,
să-i sărut zilele fericite
când fiecare floare,
soră mi-e era.

Natura mă ocrotea, dorea
 să mă contopesc cu ea.
 O, dulce trăire-n primăvara vieții,
 lasă-mi al tău parfum!


    CARPE    DIEM

Stau ghemuită-n  mine,
pur  şi  simplu  în gând
    mă rotesc
într-un dans al bucuriei
de-a trăi,
dimensiunea clipei
    o găsesc
în pura placere de-a vieţui.

Am aflat puterea
    de-a mă construi
din mine însămi, primăvară!

    O, aceste  aripi
care  mi-au crescut !
    O, acest orizont
care-mi surâde!
În  sufletu-mi râde
Cuvântul luminos,
    tânjeşte după un pic
de uitare.
Îmi  şopteşte :
C A R P E     D I E M  !  


FLUTURI   ÎNDRĂGOSTIȚI

Primăvara își poartă cu demnitate
haina verde, anunță prin microfonul
privighetorilor, serbarea semințelor
într-o nouă strălucire a boabelor,
cu demnitatea deschiderii mugurilor
se aliază, cu dansul viu și fierbinte al
petalelor timpurii de magnolii.

Un cântec vioi se aude dintr-o ispită
a unui tainic vis răvășit de patimi
purtate în zboruri colorate, prin caste
jocuri și reflexe aurii
de fluturi îndrăgostiți de parfum.
Calea-i deschisă  primăverii.

Vântul, ca invitat, a rugat nimfele
lunii Mai să-i împodobească,  
calea spre înalțimile  munților
presărând petale adăpostite într-o poveste.
Printre lumini și umbre apar chipuri
de tinere fete și băieți  înlănțuiți în horă.


LACRIMI  DE   PĂPĂDIE

Aţi  privit  vreodată  valuri de  iarbă?
Cu  siguranţă!
Unduiri  verzi de  vânt  umflate, poveşti
de  dragoste şoptesc.
Diamante  de  rouă flutură în  natura
revărsată,
zâmbesc în culori  de  curcubeu
în  plin  soare, cântă
pe  note de  eoliană  orgă.

Vântul  uimit  ascultă
cântul  firului  verde dintr-un  mit  venit,
varsă  lacrimi
de  păpădie la  spovedania  gâzelor
îndrăgostite.



CALEȘTI  DE  STAMINE

Când florile plâng de dor
neîmplinit, lacrimile adună dintre petale
iubirile visate.
Viorile cântă pentru sufletul
din polen,  unde s-a ascuns,
se-nfioară și tulpina, frunza
suspină virgină,
visează
albă rochie de mireasă, a tinereții
dulce lumină.

Ploaia de petale albe vrăjește floarea,
culege dorul mut din
șoapte de izvoare,
poleite raze dezmiardă  ai mugurilor sâni.
Frunza privește în sus la floare,
se mișcă, atinge petalele cu candoare,
de albastru îi este dor,
la nuntă a chemat și-un astru,
Luceafărul de zi.

Mândra frunză se mărită,
fluturi nuntesc în calești de stamine,
parfumul trimis
în dar la nuntă în culori de curcubeie
sorbit din orhidee
alină dorul frunzei verzi
îmbrăcată în albul sidefiu al petalelor
conduse de nașul  vânt.
Mireasa zâmbește fluturilor din alai,
invitați cavaleri de onoare
ai fericitei frunze.
Mirele, pe-un țăruș, stă ascuns,
el e…un cărăbuș.