Eseu despre noi
din volumul Iureşuri, Editura ePublishers, 2022

Majoritatea trăim fără a primi o scrisoare. Tu ai cutia poştală plină cu stele, inimi, ninsoare. Mi-eşti şi-aproape şi strain, dinspre tine şoapte-mi vin, seara, calea parcă-ţi ţin. Nu am altă dovadă că mă iubeşti decât cartea asta în care te găseşti. Ce stare mobilizatoare îmi vine din ale tale turate motoare! Cu tine inima îmi bate precipitat, gândul mi se luminează, fericirea mi s-a multiplicat. De altfel, nu ştiu: dacă eşti flămând, viu şi negăsind răspuns, îţi scriu. Ce binecuvântare să vii şi să plec cu tine în lumea mare! Dacă tu poţi face faţă dorului, pot şi eu viitorului. Cine ştie? Poate vine primăvara şi la mine! N-o fi doar în gând la tine! Cerul, apele parcă s-au învechit. Mai e loc de un pom înflorit?

O mlădiere şi o adiere, ca-ntr-o poveste cu lapte şi miere, curg spre o altă aliniere. Ochii tăi au altă culoare şi nu e de la statul în soare. Gura ta are altă paloare şi nu e de la apa de mare. Fântână a mea cu cer, fluturi, răcoare, cu cât te tulburi, setea mi-e mai mare! Îmi răsfoieşti foile, gândurile, eu noaptea simţurile. Nimic nu e al tău pe pământ, decât iubirea mea de frunză în vânt. Pe liniştea, seninătatea ta pot construi, mă pot exprima. Cerul e deschis. Fug mereu cu tine, fugi mereu în vis. Mă ţii de mână ca un fum, numai noi suntem pe drum. Ţi-am spus: umbra ta mergând pe jos, umbrei mele-i stă frumos. Spre tine toate pânzele-mi întind să-mi sufli vânt, să-mi vii în gând. E primăvară, frig? Ştii, suntem atâta: nişte poezii! Lasă-te iubit! Iubeşte! E realitatea în care cred, cred că ne priveşte. Fără tine nu pot dormi, trăi, respira. Sufletul tău ameţit îmi pare vin învechit. Spre ce am pornit? Vino cu mine în toate dimineţile să-mi ridici temerile, norii, tristeţile! Îţi promit: într-o zi steaua mea pe cer vei fi, o carte cu poezii…