Muguri de suflet

Primăvara-n Mărţişor…
Mă plimbam prin grădina sufletului meu
căutând copacul vieţii.
M-am oprit într-o oază de căldură;
mirat, vedeam deasupra mea
pe-o rămurea
doi muguri delicaţi:
unul de dor-cuprinzător
şi altul de speranţă-aleasă.
Le-am zâmbit.
Atât de frumoşi în raza de soare,
atunci când apare!

Am oftat
dedicat către mine,
urându-mi de bine…
Acum suntem doi
şi-n soare şi-n ploi
hrănind pomul vieţii,
duşmanul tristeţii
şi-un mugur de dor
cuprins de speranţă
oftează uşor…
în rezonanţă.


Auroră

M-am trezit… un nor pufos
îmi mângâia delicat obrazul,
picurându-mă apoi cu lacrimi fierbinţi
în oceanul meu de doruri
venite de după muntele de tristeţe
dintre noi.
Mirosea din nou a flori de liliac,
ploaia avea gust de migdale amare,
iar frunzele foşneau în cor
lieduri de primăvară renăscută
din cristale de ametist…
Ca din senin, două lasere verzi
secţionau infamul munte,
devoalând mirificul acvamarin
rătăcit în noapte.
Apoi, un torent de alb
împresurându-ne cu iubire,
fixând clipa noastră stelară…


Sete de viață

Aud seva sugând pământul
crescând şi înălţându-se în muguri
prin rădăcini şi prin tulpini…
Îmi las deoparte meditaţia!
Primăvară…
Şi mă ridic teleghidat
de-o forţă necunoscută
şi nepătrunsă(încă?).
Instant,puterea ochilor tăi
mă fixează în spaţiu şi timp
în lumea mea,
în lumea noastră,
unde alb şi nuanţe de gri dispar subit
în curcubeul gândurilor noastre.
Implicit,clopot afonic
vibrează simfonic
în suflete-pereche,
suflete tari
de copii ştrengari…


Desblânzire

Ieşisem pe poteci de soare
Mânaţi de-un dor, de-un gând, de-un vis
Ca-n al pădurii paradis
Să spulberăm orice hotare…

Ne-am întâlnit pe-un fir de umbră
Cuprinşi de-a razelor iubire,
Cu sentimente peste fire
Ce sincronismul le incumbă.

Ne-am luat de mână pe cărare,
În irişi ne săreau scântei,
Obrajii noştri erau cei
Ce radiau din piept, ardoare.

Timizi, cu-al dragostei fior
Crescând în mii de cataracte,
Ne întregeam în varii acte
Îmbrăţişaţi deja de dor…

Şi parcă timpul s-a oprit,
Nu era zi, nu era noapte,
Ci doar nespuse mii de şoapte
Când în sărut ne-am desblânzit.


Primăveri

Primăveri
de azi şi de ieri
primăveri dorite
primăveri iubite
îndelung şoptite
mai mereu nerostite…
Primăveri cu sperantă
şi negând circumstanţă
primăveri cu răcoare
cu suspine,cu soare
primăveri doar cu tine
zile lungi,nopţi senine…
Primăveri
de azi… şi de ieri.


Panseu

privesc ploaia prin prisma
presupuselor puncte prioritare
picurate prin pandemii perverse

potăi pun presiune pe părţi potente
parii personaje plantate
printre pomii planetei

pe partea petrecută printre prelate
prăvălite peste pălării
prinse parţial pe părţi practice
plesnesc portante perle
pe pleoape plânse

printre picuri
ploaia poate produce prăpăd
ploaia pansează puseuri
ploaia prezintă panseuri
pentru pana poetului


Adiere de gând

 “A înflorit regina nopţii”,
Ţi-aş şopti
De mâine iar ne-om întâlni.
“Îmbătător!…”,
mi-ai răspunde
în pauza dintre secunde.

Vom aşterne apoi
toţi anii verzi dintre noi
pe covorul cu vise,
fulgera-vom prin lume
în doi,
flori de caprifoi
prin ferestre deschise

şi uniţi sub bolta senină,
ne-mpărţi-vom un strop de lumină.