E noapte și liniștea s-a așternut peste tot lo-cul, peste copiii  care dorm cuminți, peste case poleite cu binecuvântări cerești, peste orașul ce fierbea ca o oală sub presiune...e atâta liniște căci
îmi pot asculta pâna și respirația sufletului, iar muza, draga mea muză divină coboară pe razele lunii și mă vizitează iarăși la ceas târziu în noapte, nelăsându-mă să dorm.
M-am obișnuit cu acest ritual și-am înțeles că  scriitorul are inima unui fluture de noapte ce  zboară pâna departe...

Din înaltul celest cad ploi de cuvinte ce mă lovesc ușor pe tâmplă cu o atingere blândă și catifelată iar apoi versurile trec prin mine îmbrăcându-se în haina sufletului meu și se aștern pe coala albă de hârtie. Îmi pare bizar că inima îmi bate cu putere și mâna îmi scrie fără nicio oprire, fără să îmi lase  timp să o odihnesc,scriu sute de cuvinte așa cum vin, n-am timp să le citesc sau să mă gândesc cum să le așez,pur și simplu se așează singure într-o melodie a inimii pe care o știu pe de rost pentru că ele își au locul lor prestabilit din vecie.
Dintr-o dată mă năpădesc emoții și  trăiri ce îmi fac inima să îmi salte de bucurie. Mâna mea nu se oprește deloc, ea scrie, deparcă își cunoaște dinainte rolul și parcă comandată de altcineva  scrie, tot scrie fără oprire.
Mă minunez de fiecare dată dar las spectacolul să se întâmple pentru că într-un târziu am reușit totuși să înțeleg că sunt specială și că nu am fost aleasă la întâmplare.
    Nu-l pot dezamăgi pe EL creatorul  meu care mi-a stabilit menirea înainte ca eu să fi aflat.Mă supun...
Rouǎ de gânduri se aşeazǎ cu duioşie pe  firul de verde crud al ierbii copilǎriei,atent şi firav cu o grijǎ precisǎ ca sǎ nu strivească corola de minuni  pǎstrate sub cupola de mǎr-garitar a amintirilor.
Din albastrul întunecat al cerului se desprind raze de bucurie ce-mi luminează universul meu interior într-o gran-dioasă explozie de extaz. Sunt fericită că scriu, că trăiesc și respir prin bruma de versuri ce îmi îmbracă sufletul.
Mă bucur și plâng împreună cu muza mea, care-mi presară praf de amintiri ce sclipesc ca  niște licurici în noapte. Mi-e dor de tot și de toate ce-s trecute, mi-apar imagini sacadate din filme-le trăite parcă demult, mult prea demult...
În fața ochilor mâna mea scrie o nouă istorie, istoria unui suflet de scriitor cu inimă de fluture...