Mihaela CDDe câteva luni nu l-am mai văzut pe postașul  meu. A început să se facă rece, plouă aproape în fiecare zi,  e plin de frunze îngălbenite peste tot... natura moare cu  fiecare clipă, cu fiecare zi de octombrie.. tot mai mult...
Așteptam niște cărți din România și  mă uitam lung pe  geam în fiecare zi  să-l  urmăresc pe postașul meu care obișnuia să alerge ca o furni-cuță de la o casă la alta atât de rapid că abea apucai să îl vezi...
Astăzi a fost o zi însorită  și în timp ce îmi beam ceaiul în fotoliul meu lângă geam, o mașină oprește în fata casei  și  coboară din ea  un domn,  se apropie și  sună la sonerie...  m-am îndreptat imediat spre geam și  am dat perdeaua la o parte sa îl văd mai bine... Era  postașul meu care îmi zâmbea  din fata porții cu un pachet în mână.
Când am ajuns la poartă mi-a explicat că atunci când au multe pachete de livrat li se dă o mașină de serviciu. Părea fericit și mulțumit!  M-am bucurat și eu de pachetul primit și  am  alergat  pe trepte  nerăbdătoare să îl deschid.


In pachet erau  patru cărți ale scriitoarei  Simona Mihutiu, cărți pe care le așteptasem cu mult drag! Bineînțeles că, întotdeauna când deschid un pachet sau un plic,  mai întâi  simt mirosul de țară, de România, mă înfrupt din mireasma ce iese din el  iar apoi  le scot cu grijă și le studiez una câte una.
Prima carte pe care o deschid este  romanul ''Puteam fi eu ''  o carte apărută în 2022  la editura ''Total Publishing'' din București . Coperta desigur mi-a atras atenția,  o coperta  catifelată cu un titlu superb  în relief, extrem de fină, bine realizată și îngrijită. Cartea aparține  colecției ''Romanul de dragoste'' și  îmi atrage atenția  un motto  din Voltaire: ''Marea afacere și singura în care trebuie să reușești este cea  de a trăi fericit''.Apoi îmi atrage atenția  o mică biografie a autoarei  scrisă cu litere mărunte  parcă  vrând să nu deranjeze. Citind descopăr că scriitoarea Simona Mihutiu  s-a născut  la Codlea județul Brașov. A absolvit  Universitatea de Medicină și Farmacie ''Iuliu Hațieganu'' din Cluj Napoca  și este de profesie medic oncolog. Primul său roman este ''Fereastră spre mâine''  publicat la editura  Total Publishing din București  în 2019  iar apoi au urmat ''Destinul, o jucărie stricată'', ''Liberi să (nu) gândim'' , volumul de poezii  ''Geometrii de suflet''  și  romanul ''Puteam   fi eu''.
Deși romanul de 255 de pagini pe care-l țineam în mână mă atrăgea ca un magnet  am înțeles că trebuie să îmi încep  periplul prin cele patru cărți ale scriitoarei   în ordinea publicării lor ca să pot să o descopăr și  să o înțeleg cât mai bine pe scriitoarea Simona Mihutiu.
Tot  un roman din Colecția romanul de dragoste este și  romanul ''Fereastra spre maine'' publicat în 2019 la editura Total Publishing din București un roman de 230 de pagini  cu o alură la fel de profesională, o copertă  interesantă catife-lată.  Răsfoind cartea  și citind putin în diagonală căci timpul nu îmi permite altfel pentru moment, descopăr o scriitură clară,  expresivă și  foarte ușoară care curge întocmai unui fluviu și  care mă fură... înțeleg că scriitoarea deși se  afla atunci  la prima  carte,  are un talent narativ înnăscut și  că această carte trebuie să o citesc din scoarță în scoarță pentru că nu plictisește din contră, atrage.  Am să las  toate impresiile mele  pentru o cronică viitoare  și trec mai departe la următoarea carte.
''Destinul, o jucărie stricată'' este  un roman  publicat la editura Total Publishing din București  în 2020, un roman din Colecția romanul de dra-goste care însumează 344 de pagini și care  este în fapt o continuare a romanului ''Fereastra spre maine''  pe care îl răsfoisem  de curând. Dacă pri-mul său roman îl dedicase părinților săi , tatălui care  visa ca  Simona Mihutiu să devină scriitor și mamei care  visa ca ea să devina medic, iată că cel de al doilea roman  îl dedică soțului său :  ''alături de care urc și cobor panta vieții umăr lângă umăr, inimă lângă inimă, mereu alături '' Răsfoind  cartea  găsesc nume cunoscute din prima carte și aceeași scriitură impecabila,  clară și directă. Fără a dezvălui  conținutul romanului  pot să spun celor care vor citi acest articol că Simona Mihutiu  prezintă  o poveste de viată foarte interesantă în care cititorii se vor regăsi cu siguranță, fiindcă nu-i asa suntem cu toții într-o continuă luptă cu sufletul,  ne evaluăm și reevaluăm sentimentele, alegem, greșim și  apoi analizăm  totul în numele  iubirii pe care nu contenim să o cautăm.
Deschizând cea de a 4 a carte a scriitoarei  Simona Mihutiu , ''Liberi să (nu) gândim'', cu subtitlul ''Povestiri  despre trecutul  din noi '' , publicata la editura Total Publishing din București  în 2021, în colecția ''Contemporan cu istoria'' , constat că de această dată este vorba de  o altfel de carte, un volum de texte, un soi de roman compus din  mai multe scrieri  de proză scurtă care ating toate aceeași  temă atât de importantă pentru noi toți: ''libertatea''
De această dată cartea de 212 pagini are și o Prefață semnata de prof Iuliana Păcurar  și un Cuvânt înainte semnat de autoare. Constat aceeași atenție pentru cuvântul scris,  dăruirea gândirii, dăruirea mesajului îmbrăcat în cuvinte simple, bine alese  și atât de  clare. O scriitură de înaltă ținută care  va mai avea multe de spus cu siguranță pe tărâmul literaturii contemporane.
... Si iată cum postașul meu m-a făcut să las totul  de-o parte și să mă afund în lectură, pentru că asa cum am mărturisit mai devreme, curiozitatea nu mă putea lăsa să fac altfel ... voi reveni la aceste cărți cu siguranță și am să mai scriu despre ele.
Mulțumesc mult autoarei Simona Mihutiu pentru darul de suflet pe care mi l-a  făcut și  pentru  bucuria și șansa de a o descoperi !
Dragii mei cititori vă doresc tot ce-i  mai bun și vă dau întâlnire  cu drag  la proxima ocazie când  sosește postașul!