oVolumul de poezii „ad hominem”este editat sub egida Fundației Culturale „Orient Latin”, Timișoara, la Eurostampa.
Oricât am încerca să redăm chipul naturii pe o copertă de carte - în acest caz - imaginea unui obiect/ sculptură de ceramică, care încearcă să vorbească și să transmită imaginativ sensul acestei lumi,  nu vom reuși acest lucru decât prin cuvinte să redăm tabloul sentimentelor umane - filtrate prin conștiința autorului.
Totuși imaginea copertei „Chipul naturii”-ceramică de Cătălin Zegrean  încearcă să ne apropie de ideile poetice.
Astfel poemul „Ad homines”care apare ca un final apoteotic -  ne transpune în universul poeziilor scrise de Nicolae Toma cu acele cuvinte cu o mare putere de sugestie.
Poetul N. Toma asemeni  lui Iisus își pune inima drept scut și cere:


„dreptul la rugă
și nicidecum orbirea
nu va fi scăpare și nici scrumul
cel fără sfârșit
răstignește poetul
ce-a îndrăznit să cânte nemurirea
la porțile nesomnului numai inima lui veghează
înconjurată de gânduri gestează poemul și-l bate în cuie pe cruce”    (Ad hominem)
Urmând parcă „drumul crucii” împreună cu Domnul Nostru Iisus Hristos în poezia de mai jos izbucnește imaginea realului:
„Niciodată nu mă-nvăț minte
Mereu scuipat
Mereu ne-nvins
Cred î răstignire
Și-n două mii de ani de plâns”     (Ceremonia realului)
Iluzie și real, vis și realitate, imagine și concretul existenței, narcisismul zilei pe care o trăim le regăsim în poezia Narcis:
„ Pe margini de ape/ Narcis își contempla/ Visarea lui un templu/ De lacrimi rostogolind/ Nu plângea sfârșitul/ Fără de sfârșit/ Doar umbra fără umbră/ Iubirea lui fără/ Fâlfâit de aripi/ Noaptea cea fără de lună/ Noaptea cea neagră fără răsărit”.  
Volumul de poeme „Garnizoanele somnului” apărut la Editura Anthropos, 2009, are ca motto:„Slăbiciunea mea mi-e
dragă. Țin la imperfecțiunea mea ca la rațiunea mea de a fi.”( Anatole France)
Ca-ntr-o creație poetică asemănătoare cu acea creație divină, poeziile din acest volum realizează o paralelă lingvistică între cele două idei de creație. Scriitorul coboară prin cuvinte meșteșugite în adâncimi ale subconștientului colectiv și ale tradiției creștine.
Astfel în „Prima zi”:
-nu stârni cuvântul/ într-o bună zi se va întoarce cu oști multe/ și fără de speranță îți va fi sfârșitul...
ntÎn „A doua zi” se dau atributele credinței creștine:
-nu te mai ascunde în inima ta/  ca-ntr-o mare de nerecunoștință/ în univers e o singură cale/ pentru cei puri și veșnic plânși/ nu-nceta să privești frumusețea/ ca pe-o speranță de bine/ numai gândul cel bun nu va fi niciodată învins.....
În „A treia zi” ești tu cu tine însuți la judecata personală:
-cea mai cumplită judecată a ta/ ești tu însuți/ și oriunde te vei ascunde/ nu poți scăpa de umbra ta/ cea mereu trează și mereu neagră/ de nepăsare ca și legea născută din mintea ta/ și nu vei păși în lumea de dincolo de înțelegerea ta/ până nu vei plăti până la ultimul bănuț”....și-n următoarele „zile” se exprimă un gând poetic închinat vieții de fiecare zi în lumina credinței, a binelui și al adevărului.
„iubește pe vrăjmașul ce-n față te înfruntă...nu mai privi la alții cu invidie/ fiecare clipă grea un obstacol/ în calea unui singur drum”...
„nu aduna bogății/ cine știe dacă-ntr-o bună zi/ până și cei dragi te vor prăda”...
„cei blânzi vor primi mereu palme/ și nu le vor mai da niciodată înapoi”.../ iar voi flămânzi și însetați după neprihănire/ nu vă veți mai sătura niciodată”...
„ Inima ta o neprețuită comoară/ de nimeni știută și de nimeni plânsă...Nu sluji la doi stăpâni deodată/ și nu trăi o alegere grăbită”...
Crinii cresc neopriți pe câmpie/ în slava de frumos a ochilor noștri”...
Deși le pare strâmtă poarta/ În realitate e largă poarta/ Când pășești fără să-ți pese/ De apăsare și destin...” Voi îmbrăcați în haine din lână de oi...Ascundeți pe dinlăuntrul vostru/ Lupii ce stau mereu la pândă”...
„stai nu mai rupe vraja când încă/mai pot număra picuri și molecule din amintire/ cel mai mare drog fără de care/ nici o ființă nu poate trăi”...
Iar spre final cuvintele autorului din poezia  Ziua a douăzeci și una:
Fiul omului a venit de lumină trimis/ Lumină din lumină ca un cuvânt din cuvânt spus”.