Domnul Grigore Călin este un poet prolific ale cărui opere datează din 2012, lăsându-şi amprenta în literatura română prin cele 11 volume de poezie.
Prin intermediul poemelor domniei-sale, Grigore Călin explorează structurile subtile ale omului, trăirile interioare și simbolistica specifică a acestora.
Un simbol recurent în poezia Domnului Călin este trenul, care reprezintă călătoria prin viață.
Trenul, că metaforă a vieții, sugerează o mișcare constantă și neîncetată, cu destinații necunoscute și întâlniri neașteptate. Acest simbol evidențiază atât vulnerabilitatea umană, cât și capacitatea de a se adapta și a evolua pe parcursul călătoriei. ,,Trenul meu avea sosiri / Și plecă din gară-n gară... / Au rămas doar amintiri / Cu a lumilor povară.’’ (TRENUL MEU DIN MULTE GĂRI)
În poemele sale, Domnul Grigore Călin aparent abordează și tema morții clinice.

Acest subiect îi permite să se aventureze în lumea necunoscută a experiențelor aproape de moarte, să exploreze trăirile și emoțiile celor care s-au întors din pragul morții. Acesta reprezintă un prilej pentru poet de a reflecta asupra conceptelor de viață și moarte, precum și a raportului dintre acestea. ,,Sunt omul ce am dat de-a dura / Moartea, ce-mi fu predestinată / Și i-am luat din mâini custura, / Căci vreau o moarte adevărată.’’ (Sunt omul)
Un alt simbol întâlnit în poezia Domnului Călin este contrastul dintre lumină și umbră.
Acesta poate fi interpretat în diverse moduri: ca o reprezentare a binomului bine-rău, ca un simbol al speranței și disperării sau ca o metaforă pentru ciclurile vieții. Acest simbol este folosit pentru a ilustra tensiunile și contradicțiile inerente în sufletul uman. ,,E o umbră plimbătoare / A umbrit toată grădina, / A rămas doar o-ntrebare: / -Nu cumva a fost Lumina?’’ (UMBRĂ)
Poetul Grigore Călin nu se sfiește să critice aspectele negative ale societății românești, precum corupția și politicienii fără scrupule.
Prin poemele sale, el denunță furtul și nedreptatea care afectează țara, evidențiind lupta dintre integritate și egoism.
Aceste teme au un impact profund asupra cititorilor, întrucât vorbesc despre realitățile dure ale lumii contemporane. ,,Nu mai avem nici oștire / Cât e frunză din pădure, / Nici munții să dea de știre / Că vin alții să ne fure.’’ (LIBER  LA  FURAT)
Opera lui Grigore Călin are o dimensiune istorică importantă, abordând personalități marcante precum Ștefan cel Mare și evenimente semnificative din istoria românilor.
Poetul face referire la luptele purtate împotriva turcilor și aşa-zisul terorism de la Revoluţia din 1989, subliniază simbolistica tricolorului, a columnei lui Traian și a moștenirii istorice pe care o avem.
Aceste versuri evocă nu doar trecutul glorios, dar și rolul esențial al istoriei în formarea identității naționale și în educarea generațiilor viitoare. ,,Și de-ar fi să mai fim iară, / Pe-o Columnă se va scrie / Că a fost cândva o Țară / Cu nume de Românie.’’ (INSCRIPȚIE  PE  COLUMNĂ)
Domnul Grigore Călin se întreabă ce este poetul, reflectând asupra rolului și responsabilității artistului în societate.
Prin această interogație, Poetul explorează natura artei și a inspirației, precum și relația dintre creator și creație.
Această temă aduce în discuție valoarea poeziei într-o lume în continuă schimbare, cu aluzie la recenta pandemie, și nevoia de a găsi sens și frumusețe într-un context adesea ostil. ,,Suntem doar fluturi și visăm prea mult, / N-am prea zburat că timpul nu ne-a vrut, / Ce mai avem, e scris în mentenanță: / Să ne iubim cu toții la distanță.’’ (SPOVEDANIA  UNUI  POET)
Prezenţa lui Mihai Eminescu, cel mai important poet român, este vizibilă în operă Poetului Grigore Călin.
Poetul contemporan își exprimă admirația față de Eminescu și își însușește unele dintre simbolurile și temele abordate de acesta. ,,Mai am un singur dor / Pe  căi însingurate / Și să cuprind din zbor / Pământurile toate.’’ (DORUL)
Un simbol original al Poetului, care dă şi titlul volumului este ,,roiul de stele", care sugerează infinitatea Universului și conexiunea dintre om și cosmos. ,,Mă regăsesc mereu prin roi de stele, / Pe steaua mea mai e încă lumină, / Te-aștept  să vii, să fim în rând cu ele / În lumea  asta rece și Divină.’’ (ROI  DE  STELE)
De asemenea, Domnul Grigore Călin aduce în prim-plan ideea de foton, particula fundamentală a luminii, ca simbol al speranței și iluminării. Fotonul simbolizează călătoria luminii prin spațiu și timp, ilustrând capacitatea umană de a răspândi lumină și cunoaștere, chiar și în cele mai întunecate momente. ,,S-a dus și ultimul foton… / M-a apărat ca pe-o redută, / A vrut să fie galanton / Cu o materie pierdută.’’ (ULTIMUL  FOTON)
În concluzie, poezia Domnului Grigore Călin reprezintă un univers complex și simbolic, ce traversează granițele dintre lumea materială și cea spirituală, între trecut și prezent.
Poetul explorează teme precum călătoria prin viață, moartea clinică, lupta între lumină și umbră, corupția și istoria, îmbinând aspecte personale cu observații sociale și politice.
Prin versurile sale, Poetul Grigore Călin își afirmă locul în literatura română și își lasă amprenta în inimile cititorilor, inspirându-i să caute sens și frumusețe în lumea înconjurătoare.