„România postdecembristă este într-o continuă petrecere cu iz electoral,
lăsând calculul notei de plată pentru generaţiile viitoare.
Datoriile şi cheltuielile vor reduce nivelul de trai al urmaşilor noştri şi vor face ca
firmele româneşti să aibă o influenţă şi o importanţă tot mai mică în afacerile mondiale”.
                                   (Prelucrare N.G.L. după Benjamin M. Friedman – Day of Reckoning)
Cuprins:
Esența problemei
Anexa nr. 1. Veniturile superpușilor satanici și povara fiscală a oneștilor cetățeni
Anexa nr. 2. PILDE, care dau imbold
Bibliografie

Esența problemei

Este un adevăr axiomatic faptul că, o ţară care îşi vinde resurselor naturale şi acţiunile majoritare din companiile sale de stat, inclusiv din cele strategice (şi cu atât mai grav când acest lucru se face pe nimic), o asemenea ţară se îndreaptă spre dezintegrare, spre faliment, spre a fi ştearsă de pe harta lumii.

Au apărut şi prieteni de-ai lui Iuda care promovează, din cele mai înalte funcţii pe care la deţin în conducerea ţării noastre, politica conform căreia „Ar fi o crimă economică să ajungem cu datoria externă la zero”.
Este ca şi când ai spune fiecărui cetăţean că „Este o adevărată crimă economică să trăieşti fără datorii”.
În realitate, aceşti prieteni de-ai lui Iuda, au obţinut şi obţin foarte mulţi arginţi pentru promovarea unei asemenea politici, care are ca rezultat dezintegrarea statului român, trecerea naţiunii române sub administrația finanţelor internaţionale, a monopolurilor şi a companiilor internaţionale, multinaționale.
Promovarea politicii conform căreia „Este o adevărată crimă economică pentru ţara noastră să trăiască fără datorii externe” a avut deja ca rezultat, pentru România: (1) ajungerea de a nu mai avea nici un fel de bogăţii; (2) transformarea într-o colonie, adică într-un „teritoriu ocupat şi administrat de o naţiune străină şi care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc.“ (conform DEX); (3) controlul total de către finanţele internaţionale.
Acest proces, de împovărare a României, prin sporirea continuă a contractării de noi credite externe, are loc şi prin mărirea cheltuielilor bugetare, inutile şi iraţionale{si inoportune).
Ce poate exprima mai bine politica teribilistă (pe care o putem numi chiar satanică), a politicienilor, a parlamentarilor şi a guvernanţilor decât:
1) contractarea continuă de credite externe, împovărătoare şi pentru generaţiile viitoare, spre a fi folosite inutil şi iraţional, și
2) jaful din banii publici, pe calea unor cheltuieli bugetare și a aprobării unor deficite bugetare,
care pot ajunge până la situaţie în care statul devine insolvabil, în care statul nu-şi mai poate onora obligaţiile, în care statul poate ajunge falimentar.
Caracterul agravant al unei asemenea politici teribiliste, satanice, este dat și de faptul că, cu toate că de mai mulţi ani a devenit alarmant jaful din banii publici, pe calea cheltuielilor bugetare inutile şi iraţionale, deosebit de mari, care se fac în fiecare an, asa nu se întreprind măsurile legislative care se impun pentru stoparea acestora.
Dacă se analizează instituțiile publice, se constată că, față de anul 1989:
1. Numărul acestora a crescut de peste 4 ori.
2. Personalul din cele mai multe instituții este de până la 10 ori mai numeros.
3. Veniturile salariale brute și veniturile din pensii au ajuns la cote alarmante. Jaful legal din banii publici, direct sau indirect, a ajuns la cote alarmante, precum în cele câteva exemple prezentate în Anexa nr. 1.
4. S-au făcut investiții foarte mari, cu realizarea, pentru sediile acestea, a unor clădiri enorm de mari și de luxoase, în frecvente cazuri. Aceste sedii trebuie să fie suficiente și cât mai confortabile (până la luxoase) pentru mulțimea de salariați, de până la 10 ori mai numeros față de cel existent în anul 1989.
5. S-ai investit sume enorme cu informatizarea (cu dotare cu tehnică de calcul, cu pregătirea personalului în prelucrarea automată a datelor, a informațiilor etc.). Au dispărut ghișeele, dosarele cu șină, contactul direct și fizic cu cetățenii. Enormele cheltuielile materiale făcute trebuiau să conducă, efectiv și în mod real, la reducerea continuu, atât a numărului de personal, cât și a cheltuielile cu munca vie, cu până la 50% față de cele existente în prezent. Paradoxal, chiar și în actualele condiții, conducătorii celor mai multe instituții vorbesc de necesitatea creșterii numărului de personal din acestea. În realitate este vorba de satisfacerea, ca și până acum, a unor interese clientelare.
6. Unele dintre cele mau grave neajunsuri în activitatea instituțiilor statului a fost și este cauzată de calitatea foarte slabă a personalului. Este cunoscut faptul că, în ţara noastră, sunt numeroși tineri cu o foarte bogată zestre cerebrală şi cu o excelentă pregătire profesională, mulți dintre aceștia fiind școliți la unele dintre cele mai prestigioase universități din lume. Mulți dintre aceștia sunt angajați în unități de elită din străinătate,inclusiv in domeniul public, fiind foarte apreciați și  promovați în cariera profesională. În cazul în care unii dintre aceștia doresc să se angajeze în instituțiile statului din România, pe măsura pregătirii lor, aceștia nu reușesc din cauză că posturile sunt ocupate, după orice alte criterii decât cele ale valorii muncă, inclusiv de persoane cu serioase deficienţe în gândirea şi în pregătirea profesională.
7. Politizarea instituțiilor statului a condus la formarea unor superpuși și a unor adevărate caste, care, prin perfidie, prin interese satanice și prin a se pune în slujba partidelor politice și/sau a unor grupuri nelegitime de interese, se mențin la putere de zeci de ani, unele  chiar de 30 - 33 de ani.
8. Dacă s-ar analiza situația materială a salariaților de stat, s-ar pune în evidență realitatea cunoscută de tot poporul: averile impresionante ale celor mai mulți dintre aceștia. În frecvente cazuri, acestea au fost dobândite prin jaful legal din banii publici, precum în cele câteva exemple prezentate în Anexa nr. 1.

Cu toate că cheltuielile, din banii publici, iraţionale și deosebit de mari, sunt o certitudine şi sunt bine cunoscute de toată lumea, se pun cel puțin următoarele întrebări:
De ce nu se intervine pentru reducerea drastică a acestor cheltuieli, reducere care a fost şi este posibilă, destul de simplu şi uşor, gradual, cu până la 50% în unele cazuri ?
Cum pot fi calificaţi  aceşti politicieni, parlamentari, guvernanţi și conducători care nu intervin pentru stoparea efectuării acestor inutile şi iraţionale cheltuieli bugetare ?
În loc de răspuns şi de alte comentarii, consider că sunt edificatoare și PILDELE prezentate în Anexa nr. 2, care reprezintă sinteze ale unor tradiţii şi experienţe de viaţă milenare, ale unora dintre cei mai mari gânditori ai lumii, aplicate la cazurile concrete, care încheagă în ele un mănunchi de reguli necesare funcţionării corecte a oricărei societăţi civilizate, fiind, alături de principiile dreptului, baza liniei directoare pentru acest sistem.
Prin cele de mai sus am prezentat numai câteva exemple, dintre multe altele de acest fel care se pot da, de modul în care are loc jaful din banii publici, pe calea cheltuielilor bugetare, inutile şi iraţionale, deosebit de mari, care se fac în fiecare an, de 33 de ani, dar fără să se întreprind măsurile legislative care se impun pentru stoparea acestora.
Acum, în aprilie 2023, se poartă iarăși discuții serioase, de politicieni, de parlamentari și de guvernanți, despre cheltuielilor bugetare inutile şi iraţionale, deosebit de mari, la care s-a ajuns, dar, mai mult ca sigur că nu se vot întreprinde măsurile legislative care să conducă, efectiv și în mod real, la stoparea și la reducerea drastică a acestora.
Tare mult m-aș bucura să fiu contrazis în aceste afirmații.
Politicienii, parlamentarii și guvernanții trebuie să înțeleagă și faptul că, mai presus de interesele electorale, personale și/sau de grup (dintre care multe sunt nelegitime), trebuie să fie „dezideratul sfânt” al „stabilității economice a țării”, care trebuie să fie în centrul atenției lor permanent.
Altfel există riscul apariției neîncrederii populației în ceea ce se cheamă statul român, cu toate gravele consecințe ce decurg din aceasta, precum: populația nu mai împrumută statul prin titluri emise de acesta; investitorii migrează către alte zone mai sigure etc.
Exista multe exemple de state ajunse în pragul falimentului datorită unor cauze asemănătoare, cu consecințe dezastruoase atât asupra mediului economic, cât mai ales asupra populației, redresarea dovedindu-se mult mai scumpă decât eforturile făcute cu eliminarea jafului din banii publici, pe calea cheltuielilor bugetare, inutile şi iraţionale, deosebit de mari. Ne-ar trebui urgent și nouă un Alexis Tsipras, omul care a reușit să salveze Grecia de la un faliment ce părea sigur.
Închei totuși cu un citat din Golda Meir: „Dacă vreți să construiți o țară în care se vor întoarce fiii și fiicele voastre, dacă vreți să construiți o țară în care oamenii vor pleca doar în timpul vacanțelor, dacă vreți să construiți o țara care nu va avea frică pentru viitor, atunci faceți doar doi pași: 1) echivalați corupția cu trădarea de țară, iar oficialii corupți cu trădătorii, până la a șaptea generație și 2) faceți trei profesii cele mai bine plătite și cele mai respectate: profesia de profesor, de medic și de militar.”

Anexa nr. 1
Veniturile superpușilor satanici și povara fiscală a oneștilor cetățeni

Veniturile salariale brute, a unor superpuși satanici, au ajuns la cote alarmante, precum în situațiile prezentate în cele ce urmează.
Așa după cum este cunoscut, după anul 1989, politicienii, parlamentarii și guvernanții au promis, permanent, poporului că nu vor avea loc creșteri de impozite și de taxe.
Până la urmă oamenii s-au convins și de faptul că „Politicienii vând zilnic iluzii… Este pâinea pe care ne-o oferă pentru a ne împiedica să vedem cât de amărâtă este viaţa noastră”. (Victor Duţă).
În realitate, după fiecare schimbare politică, povara fiscală a crescut permanent, iar onestul cetățean a mai tras și concluzia că„Schimbare politică. Alţi ciobani, alţi câini, aceleaşi oi”. (Valeriu Butulescu - Frunze fără ram.)
Dar nu numai povara fiscală a crescut.
Au crescut, alarmant, și discrepanțele sociale: cei săraci au ajuns tot mai săraci, iar cei ajunși bogați prin hoție, prin corupție, prin trădarea interesului național, „prin jaful banului public, cu legea în mână”, au devenit tot mai bogați și tot mai suspuși, formând o nouă categorie socială: „categoria superpușilor”.
Jefuirea, grosolană, a banului public, de către superpuși, generează numeroase și grave neajunsuri în întreaga societate, dintre care la unele ne vom referi în continuare.
În legătură cu suprastatalii satanici și cu veniturile malefice ale acestora, amintesc aici numai de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), unde s-au încasat, de câte o singură persoană, într-un interval de numai două luni (în noiembrie şi decembrie 2012), cu prime şi cu sporuri, venituri totale de 151.851 de euro, de un clocar, de 72.094 de euro, de un alt clocar, de 69.043 de euro, de un alt clocar etc.  
Asemenea venituri sunt cu adevărat halucinante pentru cetăţenii oneşti ai acestei ţări.
Această cloacă de clienţi politici, profund incompetenţi şi nepre¬gătiţi pentru munca făcută, au fost cel mai bine plătiți din lume pentru incompetenta lor. Nu găsim alții mai bine plătiți decât ei. Niciunul cu competențe pentru munca făcută.
Satana ajunge să stăpânească tot mai mulți politicienii, parlamentarii și guvernanții, pe care îi face agenți ai săi, al răului comunitar, politic și social.
„Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sunt multe şi că păcatele voastre sunt fără număr: asupriţi pe cel drept, luaţi mită şi călcaţi în picioare la poarta cetăţii dreptul săracilor”. (Biblia, Amos 5.12) .
Cea mai mare pensie încasată în România depășește 78.000 de lei lunar, dar, foarte important este a se reține faptul că, pe baza contribuțiile efectiv achitate pe parcursul anilor de muncă, aceasta ar trebui să fie puțin peste 5.000 de lei; restul de 73.000 de lei este încasată nemeritat, din banii publici, pe baza unor legi speciale.  
„Veniturile salariale şi pensiile exorbitante şi necuvenite încasate de bugetarii de lux, situaţi mai presus de lege, reprezintă, în realitate, un furt de la cei cărora le este foame şi nu au ce mânca”. (N. Grigorie Lăcriţa).
Politicienii, parlamentarii și guvernanții satanizați sunt un pericol social, cultural, politic şi spiritual, satanizarea lor ajungând să fie stare de lege, de ordine, de guvernare şi o modalitate de vieţuire socială
Politicienii uită că „Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.” (Mihai Eminescu despre politică).
Sunt frecvente tehnicile ascunse (prezentate de subsemnatul în zeci de articole), care nu pot fi sesizate de omul obișnuit, prin care se crește de câteva ori  povara fiscală pentru unele categorii de venituri.
„Nu este cu nimic mai imoral în a jefui direct cetăţenii, decât să strecori o taxă indirectă în preţurile bunurilor fără de care nu pot să trăiască”. (Albert Camus)
Efectiv și în mod real am ajuns să trăim într-un stat al inaptocraţiei.
„Inaptocraţia este un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membrii ai societăţii cei mai puţin în stare să se întreţină singuri, sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi a muncii (pe calea impozitelor) unui număr de producători aflat în scădere continuă”. (după Jean d'Ormesson: Un nou cuvânt în dicţionarul Larousse al limbii franceze). „Opera e vrednică de foc; autorul, de spânzurătoare”. (Gheorghe Şincai)
 Este o realitate pe care o știe tot omul că „În România postdecembristă: Muncim puţin, dar încă mai trăim bine prin sporirea datoriei, vânzarea bogăţiilor și prin a lăsa calculul notei de plată pentru generaţiile viitoare. Datoriile şi cheltuielile reduc tot mai mult nivelul de trai al urmaşilor noştri.Firmele româneşti sunt tot mai puțin competitive în afacerile mondiale.” (N.Grigorie.Lăcriţa)
Grav este faptul că „Dacă mizeria celor săraci nu este cauzată de legile naturii, ci de instituţiile noastre, atunci mare este păcatul nostru.” (Charles Darwin,1839, Voyage of the Beagle, capitolul cu privire la sclavie).
La fel de adevărat este și faptul că „Cei mici, de când este lumea, au suferit din pricina neghiobiei celor mari”. (La Fontaine, Fabule, II, 4, „Taurii şi broaştele”).
Încă de acum 2.500 de ani Platon a atras atenția omenirii că „Atunci vor fi republicile fericite: când domnitorii vor gândi sau gânditorii vor domni”. (Platon). Greu de crezut că generația actuală va ajunge să trăiască într-o țară în care domnitorii vor gândi sau gânditorii vor domni.
De reținut și faptul că, după anul 1989, „statul fiscal român” s-a dezvoltat rapid, după modelul „statelor occidentale de dictatură fiscală”, în care, de circa 200 de ani, cetățenii au ajuns la concluzia că „În această lume, nimic nu este sigur în afară de moarte şi impozite.” (Benjamin Franklin) și că „AVEM IMPOZITE pe fiecare articol care ne intră în gură, ne acoperă spatele sau pe care punem picioarele; impozite pe ce e plăcut să vezi, pe ce e plăcut să auzi, pe ce e plăcut să simţi, să respiri sau să guşti; impozite pe căldură, pe locomoţiune, impozite pe tot ce e terestru şi subteran, pe tot ce e produs în ţară şi pe tot ce ne vine din străinătate; impozite pe materii prime şi pe orice valoare nouă creează omul; impozite pe sosurile care ne excită pofta de mâncare şi pe doctoriile care ne dau sănătate; pe hermina care împodobeşte roba magistratului şi pe funia care spânzură pe criminal; pe cuiele sicriului şi pe panglicile miresei. În pat sau la masă, când te scoli sau când te culci trebuie să plăteşti. Şcolarul biciuieşte sfârleaza lui taxată. Tânărul imberb conduce un cal taxat, cu un ham taxat, pe un drum taxat! Iar englezul muribund îşi toarnă doctoria pentru care a achitat un impozit de 7% într-o lingură pentru care a plătit cu acelaşi titlu 15% şi zace pe un cearceaf de indiană în preţul căruia este încorporată o taxă de 22%, ca să moară în braţele unui farmacist care a plătit 100 de lire licenţă, pentru a avea dreptul să îl omoare”. (Sydney Smith (1771-1845), scriitor englez şi preot, Edinburgh Review, 1820.) Pe cât de adevărat, pe atât de frumos exprimat.
În condițiile în care „Oamenilor le e foame: Este aşa pentru că autorităţile mănâncă prea mult prin taxe”. (Lao Tzu, contemporan cu Confucius, sec VI î.Hr.), fiecare cetățean onest ar trebui să înțeleagă și faptul, esențial pentru viața sa, că „Singura condiţie pentru triumful răului este pasivitatea oamenilor de bine.” (Edmund Burke) și că „Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de cei care privesc fără să facă nimic.”. (Albert Einstein).

Anexa nr. 2
PILDE, care dau imbold.
Pildele reprezintă sinteze ale unor tradiţii şi experienţe de viaţă milenare, ale unora dintre cei mai mari gânditori ai lumii, aplicate la cazurile concrete, care încheagă în ele un mănunchi de reguli necesare funcţionării corecte a oricărei societăţi civilizate, fiind, alături de principiile dreptului, baza liniei directoare pentru acest sistem.

M. Eminescu din Scrisoarea III-a.
„[…]Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară![…]”

„[…]Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi arătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”[…]
*
Politicienilor, parlamentarilor şi guvernanţilor care nu intervin pentru stoparea efectuării unor asemenea inutile şi iraţionale cheltuieli bugetare, le mai amintim şi următoarele adevăruri (axiomatice):
„Ticăloşia câtorva este o nenorocire pentru toţi”. (Syrus, 663).
„Atunci vor fi republicile fericite: când domnitorii vor gândi sau gânditorii vor domni”. (Platon).
„Când domnesc nelegiuiţii, oamenii se prăpădesc.” (Vulgata, Proverbia., 28, 12).
„Legea e moartă, când triumfă sceleraţii”. (France, Les Dieux ont soif 27).
„Schimbare politică. Alţi ciobani, alţi câini, aceleaşi oi”. (Valeriu Butulescu - Frunze fără ram.).
„Vai de ţara în care cei nedrepţi fac legi şi cei incompetenţi conduc”. (N. Grigorie - Lăcriţa).
„Cei mici, de când este lumea, au suferit din pricina neghiobiei celor mari.” (La Fontaine, Fabule, II, 4, „Taurii şi broaştele”).
„Orice om poate greşi; dar numai cel fără minte stăruie în greşeală.” (Cicero, Philippicae., 12, 2, 5. V. şi Errare humanum est.).
„Dacă mizeria celor săraci nu este cauzată de legile naturii, ci de instituţiile noastre, atunci mare este păcatul nostru.” (Charles Darwin,1839, Voyage of the Beagle, capitolul cu privire la sclavie)
„Adesea întreaga cetate suferă din pricina unui om rău.” (Hesiod (sec VII – lea î.Hr.), Opera et dies, 240)
 „Ce sunt domniile fără justiţie decât nişte tâlhării?” (Augustinus)
 „Cu cât un stat e mai corupt, cu atât are mai multe legi.” (Tacit)
„Mediocrităţile sunt tăciunii care scot mult fum fără să încălzească şi să lumineze.” (Vasile Pârvan)
„Puteţi înşela o vreme întregul popor; puteţi înşela mereu o parte a lui, dar nu puteţi înşela, tot timpul, tot poporul!”. (Abraham Lincoln)
„Proştii mor, dar prostia rămâne”. (I. L. Caragiale)
„Majoritatea politicienilor noştri în loc să se pună ei în slujba poporului, pun poporul în slujba lor.” (N. Grigorie - Lăcriţa)
„Oamenii politici fac legi pentru infractori”. (Remarcă făcută de … cu prilejul prezentării Raportului privind activitatea desfăşurată în anul 2006 de către Departamentul Naţional Anticorupţie (DNA).
„Politica nu se face cu sfinţii, dar dacă oamenii politici îl iau ca model pe Iuda, vai de ţara în care se face politica acestuia!”. (Victor Duţă)
„Partidele noastre politice s-au înţeles a vorbi unele de altele şi a tăcea numai cu privire la Ţară.” (Nicole Iorga)
„Ţara întreagă aşteaptă să se facă ceva nou şi politicienii discută despre lucrurile pe care le-au făcut, şi le-au făcut rău.” (Nicolae Iorga)
„Politicienii vând zilnic iluzii… Este pâinea pe care ne-o oferă pentru a ne împiedica să vedem cât de amărâtă este viaţa noastră.” (Victor Duţă)
„Un conservator este un politician care este îndrăgostit de relele existente, spre deosebire de un liberal care doreşte sa le înlocuiască cu altele." (Ambrose Bierce – Dictionarul Diavolului)
 „Un politician este o persoană care face valuri şi apoi te face să crezi că el este singurul care poate salva nava”. (Ivern Ball)
 „Unii sunt foarte săraci, şi nu din vina lor, în timp ce alţii sunt foarte bogaţi, şi nu datorită calităţilor proprii.” (Paul A. Samuelson, Economia, pg 180)
„Bugetul trebuie echilibrat,
Tezaurul trebuie reaprovizionat,
Datoria publică trebuie micşorată,
Aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată şi controlată,
Ajutorul dat altor ţări trebuie eliminat pentru ca Roma să nu dea faliment.
Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului.”
                                                                                (Cicero, anul 55 înainte de Hristos).

Bibliografie

https://www.conso.ro/asigurari/basescu-spune-ca-asf-e-o-cloaca.-asf-riposteaza;
https://www.zf.ro/zf-24/in-scandalul-salariilor-asf-contraataca-publicand-veniturile-obtinute-in-trecut-de-membrii-csa-si-cnvm-numiti-de-pdl-12121968;
https://www.economica.net/asf-atacul-fara-precedent-la-adresa-institutiei-vine-in-contextul-deciziei-privind-compania-astra_73996.html/amp;
https://www.dailybusiness.ro/finante-banci/basescu-cere-parlamentului-revocarea-imediata-a-intregii-conduceri-asf-este-o-cloaca-98515/;
https://www.businessmagazin.ro/actualitate/asf-dezgroapa-nume-si-salarii-incasate-de-la-csa-si-cnvm-de-apropiati-ai-pdl-secretara-lui-emil-boc-a-avut-venituri-de-64-131-de-euro-in-doua-luni-12119249;
https://jurnalul.ro/stiri/observator/asf-gasim-inacceptabila-formularea-utilizata-in-spatiul-public-de-catre-presedintele-romaniei-a-termenului-de-cloaca-661841.html;
https://www.economica.net/asf-atacul-fara-precedent-la-adresa-institutiei-vine-in-contextul-deciziei-privind-compania-astra_73996.html/amp;
https://www.businessmagazin.ro/actualitate/asf-dezgroapa-nume-si-salarii-incasate-de-la-csa-si-cnvm-de-apropiati-ai-pdl-secretara-lui-emil-boc-a-avut-venituri-de-64-131-de-euro-in-doua-luni-12119249;
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/ministrul-muncii-cea-mai-mare-pensie-din-romania-de-78-000-de-lei-ar-trebui-sa-fie-de-doar-5-000-de-lei-bani-din-contributivitate-1433018);
https://www.contributors.ro/despre-fiara-lacomiei-scrisoare-deschisa-lui-daniel-daianu/, Despre fiara lăcomiei. Scrisoarea deschisă a lui Gabriel Liiceanu, din 19 februarie 2014, adresată lui Daniel Dăianu.