s  ...audiența n-are decât să-l asculte. Cu atenție și interes autentic. Fincă Șerban Pavlu, în cazu` de față, are ce spune. Și, mai ales, știe ce spune. M-am convins de asta recent, la Centrul Cultural Pitești. Unde a-ncercat și reușit negreșit să ne țină-n puterea vorbelor sale mai bine de două ceasuri. L-am ascultat meritat și-am dialogat cu el intens. Căci a grăit liber și atractiv de nu se poate. Despre rostul actorului între oameni. Legătura de neocolit cu aceștia, atâta vreme cât vine-n contact cu ei. Pe scenă, pe ecran. Formarea și condiția lui profesională. Viața personală chiar, ce-l canalizează indubitabil în muncă. Ca să nu mai zic de talent. De vocație și stăruință în a crea roluri credibile. A le da autenticitatea cuvenită. Și, desigur, impactu` la public. Fără de care n-ar atinge performanța și n-ar avea parte de apropierea și aprecierea noastră...


  Ei bine, Pavlu nu se poate plânge că nu le-ar fi dobândit pân-acu pe deplin. Peste doi ani împlinește-o juma` de veac. Și se poate mândri că filmu` și teatrul îi sunt cert familiare. L-am văzut și eu în diverse, știu că așa-i neîndoios. ”Dă-i Bătaie” (precum e scris pe afiș, din păcate) este un exemplu teatral concludent. Temă de actualitate, regie faină, colegi unu` ș-unu`. Rol potrivit, joc adecvat. Convingător și captivant. L-am urmărit îndeaproape pe Șerban întruchipând la fix un anume personaj în piesă. Care te pune pe gânduri cumva. Da` cu rost, categoric. Iar acuma, reîntâlnindu-l ca simplu civil (cum s-a prezentat la un moment dat), m-a convins și mai dihai de potențialu-i intelectual și artistic. Sincer și curajos, a spus unor lucruri pe nume. A elogiat oameni de top din branșă (Andrei Șerban, Liviu Ciulei, Victor Rebengiuc ș. a.). A pus între limite reale dramaturgia autohtonă actuală. Concluzionând întemeiat că-ntotdeauna e loc de mai bine. Pe mine determinându-mă să-l aștept cu alte prilejuri măcar pe măsura celui rezumat în astă tabletă succintă impus.
  Pentru că n-am reamintit decât unele dintre cele rostite și auzite în cel dialog fructuos, binevenit. În fond, ”Actorul și societatea”, tema propusă, fiind mult mai largă. Ce se compune firesc din varii aspecte. Ca un puzzle complex, presupunând neapărat reîntâlniri și discuții periodice viitoare. Cu o publicitate sporită ca să crească și număru` celor prezenți la ele. Deoarece niciun scriitor local consacrat n-am dibuit printre noi, câțiva, câți eram, oricât am cătat cu privirea. Exceptând moderatoru` care rămâne deficitar în rostirea-i. Și nu se-aude perfect de la un capăt la altul al micii săli de conferințe. Mereu tapetată cu fotografii, picturi, util și odihnitor. Așa că voi ca bucureșteanu` să mai vie p-aci. George Mihăiță, Vlad Zamfirescu, și dânșii. Bleonț,  Boroghină, Vișan, de asemeni. Sau Andrei Șerban, și mai și. În aprilie ăst, deocamdată, spre finiș, Bedros Horasangian. De ce nu Goșu, Cornea, Lăzescu, Pîrvulescu? Liiceanu (cei doi), Patapievici, Cărtărescu, Pleșu, Gârbea, Mihăieș? (Ne)răbdători așteptăm, să ne bucurăm de va fi să fie...