nLa începuturile omenirii, oamenii erau culegători, vânători și pescuitori, perioadă în care nu existau banii.
„Păstoritul” și „agricultura” au fost „primele specializări ale muncii”, „primele diviziuni sociale ale muncii”.
De fapt și Biblia, în cartea Geneza, ne povestește despre „specializarea muncii primilor oameni născuți din oameni” , respectiv despre Cain, care era plugar, și despre Abel, care era cioban.
La începuturile omenirii, perioadă în care nu existau banii, schimbul în natură, numit „troc”, a constituit forma cea mai simplă a comerțului, și singura, când oamenii erau  culegători, vânători, pescuitori.
Din ceea ce culegea, vâna, pescuia o persoană făcea schimb cu altceva din ceea ce avea disponibil o altă persoană.
Spre exemplu, în cazul în care cantitatea de peşte prinsă de o persoană prisosea necesarului de consum al familiei sale, aceasta căuta o altă persoană, care avea un disponibil de carne din vânat (a unui animal mai mare), cu care făcea schimb de produse, precum 10 peşti contra unei pulpe de mistreț.


Existența unui mijloc de schimb acceptat de toată lumea, adică al banilor, ar fi eliminat aceste greutăţi prin aceea că „acest mijloc de schimb acceptat de toţi participanţii la schimbul de bunuri”  ar fi permis fiecărei persoane să cumpere, cu uşurinţă, ce vrea, când vrea, de unde vrea şi în ce cantitatea dorea, în limita banilor de care dispunea.
Acest „mijloc de schimb acceptat de toţi participanţii la schimbul de bunuri” l-au reprezentat, la început, diferite bunuri, produse, mărfuri, până s-a ajuns la banii din diferite metale, după aceea la banii de hârtie, iar în prezent la banii electronici și chiar la o monedă universal acceptată, așa cum este dolarul SUA, după care este posibil să urmeze o monedă digitală (criptomonedă), precum „Bitcoin”.
Trocul nu trebuie înţeles numai ca „o formă primitivă a schimbului de produse, în care un produs se schimba direct pe un alt produs, fără mijlocirea banilor”, sau ca „o formă de schimb de produse specifică comunei primitive în care un bun se schimba direct pe un alt bun”.
Trocul nu a dispărut niciodată, în totalitate, nici în cele mai dezvoltate state, nici în comerţul interior, nici în schimburile internaţionale.
Formele de troc sunt foarte diverse şi în perioada actuală, a banilor „electronici”, a comerţului pe Internet, a promovării unor forme moderne de troc, precum barter-ul.
Barter-ul este „forma de troc în practica comercială modernă”, constând dintr-un acord prin care părțile convin să schimbe între ele mărfuri de valori egale.
În comerțul internaţional actual, barter-ul este un acord, în care părţile convin să schimbe între ele mărfuri de valori egale, prin compensarea valorii acestora, şi a utilizării platformelor de schimb online, prin „magazine electronice”, prin comerţul electronic, în care procesul de cumpărare, de vânzare sau de schimb de produse, de servicii sau de informaţii se face continuu (non-stop), de la distanţă, prin intermediul reţelelor de calculatoare.
Spre exemplu, la nivelul anului 2008, Internațional Reciprocal Trade Association, organismul internaţional care reglementează trocul, a raportat că peste 400.000 de întreprinderi au schimbat produse, prin tranzacţii electronice, valorând 10 miliarde de dolari, aşteptându-se ca volumul acestor schimburi comerciale să crească cu 15% în 2009.
În ţările mai puţin dezvoltate, în special în mediul rural, schimbul în natură, fără mijlocirea banilor, constituie o formă de comerţ pe cât de simplă, pe atât de mult practicată şi în prezent.
Fără a intra în amănunte, se impune a sublinia şi faptul că trocul are numeroase şi deosebit de importante implicaţii din punct de vedere social, economic și fiscal.
În timp ce în ţările dezvoltate s-a ajuns la folosirea „banilor electronici” şi a mijloacelor electronice de plată, inclusiv a impozitelor, de la domiciliul sau de la sediul contribuabilului, persoană fizică sau juridică, în statele slab dezvoltate, în care relaţiile băneşti sunt puţin evoluate, se practică încă plata în natură, în diverse produse, a unor obligaţii de plată către persoane fizice, către persoane juridice şi chiar către stat.
În plus, încasarea unor drepturi şi chiar a unor impozite, cuvenite ţărilor dezvoltate, din schimburile economice, culturale şi de altă natură, cu statele în care predomină trocul, este puternic afectată în sensul imposibilităţii încasării efective a acestora.
Următorul exemplu, preluat din cartea „Economie politică” de Paul A. Samuelson şi William D. Nordhaus, Editura Teora, Bucureşti  2000, este edificator în acest sens.
„Cu câţiva ani în urmă Mademoiselle Zelie, o cântăreaţă de la Teatrul Liric din Paris, . . . a dat un concert  în Insulele Society. Pentru o arie din Norma şi alte câteva cântece, ea urma să primească a treia parte din încasări. După numărare, s-a constatat că partea cuvenită ei era formată din trei porci, douăzeci şi trei de curcani, patruzeci şi patru de pui, cinci mii de nuci de cocos, plus cantităţi considerabile de banane, lămâi şi portocale . . . La Paris . . . această cantitate de animale şi legume ar fi putut aduce patru mii de franci, ceea ce ar fi însemnat o remuneraţie bună pentru cinci cântece. În Insule Society  însă, banii erau puţin folosiţi; şi cum Mademoiselle Zelie nu putea consuma singură o parte prea mare din încasări, a trebuit să hrănească porcii şi păsările cu fructele primite”.
Acest exemplu evidenţiază un aspect deosebit de important: atât drepturile cuvenite unui cetăţean francez, pentru munca prestată, cât şi impozitul cuvenit statului francez, au fost diminuate ca urmare a faptului că:
1) un cetăţean francez a desfăşurat o activitate într-un stat în care relaţiile băneşti erau foarte slab dezvoltate și
2) drepturile cuvenite cetăţeanului francez s-au acordat în natură, într-o diversitate de produse (animale, păsări, legume, fructe etc.), pe care prestatorul nici nu şi le-a putut însuşi în totalitate, prin aducerea lor la domiciliul său în Franţa şi nici valorificate pe alte căi.
Toate aceste probleme, pe cât de numeroase, pe atât de complicate, se eliminau în condiţiile în care plata nu se făcea în diferite produse, ci în bani:
1) cetăţeanul francez beneficia, în bani, de toate drepturile care i se cuveneau, și
2) venitul obţinut de cetăţeanul francez era precis cunoscut şi impozitat, fie în ambele state, fie numai în Franţa, în funcţie de a) mărimea venitului, şi b) de felul convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între aceste state.
În „societatea modernă”, trocul nu se mai limitează numai la schimbul de mărfuri; el a ajuns la o dezvoltare atât de mare încât cuprinde toate domeniile vieții sociale, economice, politice și chiar spirituale.
Printre cele mai cunoscute forme „speciale” de troc din zilele noastre sunt și cele:
1) dintre politicieni de la putere cu cei din opoziție;
2) dintre hoţie, bogăție, putere, justiție, domnie;
3) dintre hoții mari și hoții mici;
4) dintre hoții sătui și hoții flămânzi etc.,
care sunt exprimate prin numeroase citate, precum:
„Schimbare politică. Alţi ciobani, alţi câini, aceleaşi oi”. (Valeriu Butulescu).
„Se rotesc la guvernare hoții sătui cu hoții flămânzi”. (Maria Diana Popescu)
„Pe hoţii mărunţi îi trimitem la închisoare, iar pe cei mari îi numim în funcţii publice”. (Esop),
„Hoţul trece drept boier când hoţia îl îmbogăţeşte”. (Proverb).
„Hoţia merge mână în mână cu bogăția, cu puterea, cu justiția și cu domnia”. (Proverb).