În tăcerea nopții  mi-am ascultat  sufletul ce-mi grăia  în freamăt de vers strivit între cotloanele inimii. Emoțiile  și-au făcut loc și  s-au așezat confortabil în inima mea așteptând spectacolul pregătirilor ultimelor zile înainte de lansare.Dar logica nedumerită  mi-a întrebat sufletul:  
-Ce mai caută oare  emoțiile că doar nu sunt la prima mea lansare de carte?! De ce inima mea se mai lasă cuprinsă de emoții?
Şi mi-a răspuns sufletul  cu glasul său neauzit dar cu vibrația zidită din amintirile  momentelor sfinte și unice  pe care le trăiește  în viata un suflet de artist:  

-Sunt emoțiile botezului fiecărui prunc literar, aceleași  pe care le simte o mamă la botezul fiecărui copil,  emoțiile  artistului ce își prezintă creația în  fața publicului, emoțiile revederii cu oameni dragi care te prețuiesc, emoțiile din zâmbetul ochilor ce se îmbracă în sclipiri de stele când primești flori, emoțiile scriitorului ce ascultă impresii despre cartea sa ,rostite la microfon,  emoțiile autorului ce scrie cu mare bucurie autografe cititorilor, emoțiile artistului ce are vlăstari de mărgăritare în coltul ochilor când primește aplauze,  toate aceste emoții prilejuite de  lansarea  unei cărți sunt emoții  pe care un scriitor le trăiește o dată sau de câteva ori pe an, căci o carte se scrie în timp iar scriitorul depinde  și de dispoziția muzei care uneori este capricioasă. Iar ca o binecuvântare divină ,toate aceste emoții  rămân  impregnate în  momentele unice și sfinte de înaltă trăire din sufletul unui artist... și ele revin înainte de fiecare lansare și vor reveni la fel la următoarea lansare de carte.
Ascultând  sufletul am  deschis  uşor cufărul  amintirilor  şi-am lăsat fluviul emoțiilor să mă cuprindă retrăind fiecare moment şi clipă sfântă de la fiecare lansare...am înțeles,că toate acestea nu ar fi existat dacă nu ați fi existat voi, cititorii mei dragi. Vă aştept cu multă emoție şi bucurie!