Dragostea de muze

Este o dragoste venită din cer
care răsare în noi și când e ger,
o aduce un înger cu ochii zglobii
care gravează în suflet păpădii!

Ea sună în suflet ca un clopoțel
de dragoste și iubire, ca un vânticel,
pentru viață până la firul de iarbă,
și firul sufletului de poet se inoadă

Gândurile sunt tivite cu fluturi albi,
respiră miresme din flori de cais,
iubirea este o bucată din paradis
valsează în stoluri de iubire psalmi.

Aripi de îngeri se deschid în evantai
iubirea se adăpostește-n cuibar de vis,
magii de parfumuri se risipesc în alai,
dragostea de muze dezbracă zarea de abis!



Muzele dragostei

Muzele sunt puii mei de lei cu copii lor,
prin poveștile lor haioase și a nepoțeilor,
mă regăsesc savurând o cană de ceai de tei
admirând profund pe adorații mei nepoței.

Port jar de stele tandre îmbobocite-n gând,
îi imbrac în pacea clipei să nu-i doară ploaia,
în noaptea mai senină când visului mă vând,
le sunt aproape, oare ei îmi simt vâlvătaia?

Zadarnic ne prefacem că rătăcim cărarea,
ce duce înspre mine prin iarba necosită,
absența mea lor doare, botez le e neuitarea
cu lacrimi de culoarea brândușei inflorită.

Vibrează-n mine un cânt de nai de la secui,
gândul se despletește din caier de ninsoare,
cu geana unui fulg aș dcrie dar n-am cui,
dragostea mea pentru ei e ațipită-n scrisoare.


Iubire crestată în inimă de cer

Nu-mi cântări sentimentele în talger de balanțe
Nici dorul meu de tine nu mi-l măsura cu flori,
Tăcerea nu mi-o umple cu irositele tale absențe
Iar visele nu mi le cerne prin morile din zori.

Aripile iubirii sacre nu mi le rupe în pripă,
Stolul de dorințe nu-l risipi pe albastrul cer,
Nu măsura cu pasul nisipul din clepsidră,
Lumina iubirii ascunde-o prin timpul efemer.

Nu destrăma magia prin câteva bucăți de lună
Prin sita deasă a vieții ninsoarea să n-o cerni,
Puhoaie de iubire cu flori la picioare să ți le pună,
Încât străjerii vremii, nu o vor mai putea opri.

Povestea ne e scrisă, destinul ne este-n iubire,
Oricâte stânci muntoase spre noi s-au prăvălit,
Iubirea mi-e în tine, îți sunt iubire și mângâiere,
Cu iubirea începe totul și cu ea, va lua sfârșit.


Muguri de iubire

Iubirea este unica virtute
Când sufletele se iubesc,
Ele mult nu-și vorbesc,
Dar iubirea și-o dăruiesc.

Pe cărările vieții întâlnim
Suflete de care ne lipim,
In iubire sfântă le învelim
Ca iubirea vie să o trăim!

Iubirea se așează în inimă,
E gheara crestată genuină,
Nu se uită, nici nu pleacă,
Vine dintr-o inima curată.

Iubirea e un har din ceruri
Nu e în celălalt, este în noi,
O împărtășim de o simțim,
Și-n emoțiile ei ne învelim.


Iubirea este Apa vie a vieții
Intr-un covor cald de stele
Cu roua harului divin în ele,
Nu se văde dar o vei simţi.

Iubirea ne duce în veșnicie,
De e dezinteressată,e bogăție,
E unica avere pentru omenire
Netezeste drumul spre mântuire.

Când ne vom urca la ceruri,
Îngerii ne vor alinta și mângâia,
Nu vom simți răutăți sau geruri
Sus este pace și lumină divină!