LA GALAXIA TA, AJUNS

Străin, un vagabond desculț, ajuns la Ea,
de osie- o inimă, te prinzi și o dansezi în blugi,
 galactică, o strângi și-o joci cu ritm din voia ei
de-atunci -cu zeul tău ca să întorci
galactic început cu vreri de împlinire...!

Tot Ea, olive riduri și carnale cute,
nu ți le- arată încă firii tale liberă în cer,
de ce ai fost un râu de gânduri în căderi
din cerul poeziei-n lunci bătute-n stele:-
o trecere cu depășiri și resturi din plăcere...!

Din ce- ai trecut în Ea și-n jur ai risipit
a ei iubire,acum ții restul, numai orbul vânt,
ţărânei tale- bronzul poeziei-, să-i admiri
zenitul prafului astral- magnetica-i visare
și Totu-n El, în Ea, din Tot ce-i Ne-nceput!


 FLOAREA DE SALCÂM

Din ramurile de salcâm ce ning lumini
pe drumul ei de vis,
o floare ai desprins şi i-o oferi…
Ea-n părul răvăşit de vânt,
din mers şi-o prinde…!
Cu privirea o petreci la cugetul primei iubiri…
Parfumul florii albe o-nvăluie şi-aprinde …!

Răpit şi tu de valul ochilor senini,
pluteşti pe mări de raze;
covor de flori i-aşterni pe adânc,
tot soarele-n privire… Tresari...!
În ochii mari, azuri- zglobii, un univers admiri,
iar ea în floarea de salcâm, o lume de iubire...!

Din cel mai lung fior al flăcării de-amor,
calea-i întorci şi-i ceri
în locul florii albe mâna delicată…!
Şi-o întinde vad, spre trupul ei copil, nevinovat
şi adori ce doar visai,
cea mai frumoasă fată...!

Prin râul sărutărilor adânci, pe braţe-o treci,
o-nalţi uşor;
de gâtul tău se prinde…!
Cerul o scaldă cu seninul şi-o poartă de cunună;
pe faţa ei: zăpezi de mai, o floare de salcâm,
curg râu, petale de surâs,
iar buzele-nflorite le-neacă în furtună…!

De atunci, se tot îmbracă în alb curat salcâmii,
să ningă-n primăveri, un drum de amintiri,
în fulguiri de ani și vise-a ei prezență
în locul florii albe desprinsă la-ntâlnire,
să curgă ne-ncetat izvoarele luminii
din floarea de salcâm, înmiresmată de adolescență!!

 (Poem  în volumul ,,Depăşirea trecerii”,
Editura ,,FIAT LUX ” , Bucureşti, 2000)


 PRIMA RAZĂ DE DRAGOSTE

Prima rază sinceră prinsă de cer-
desprinsă izvor de licori și de arșiță,
trezește-te în mine!

Trezește-te în mine, din brațele
primei clipe căzute în primul tău gând:
iubirea-ecouri de valuri…!

La prânzul primelor stele, azurul
își leagănă în al ei vânt
maternă, statornicia…!

Încă o rază a născut și din tine
încă o clipă de iubire…
o altă sămânță, o altă speranță…!

Și nu te supără că mijlocul
primei zile, în care ești căzut,
numai de iubirea ei ești cuprins…!

Trezește-te și în mine rază- univers
cu galaxii de lumină:-
sămânța albastră legănată de timp…!

Scutură-te în zodii ninsori de lacrimi
pe liniști de vară și zâmbetele aștrilor
de seară și de zi la Neînceput …!
 
Trezește-ți iubirea în mine,
să-mi povestești despre prima ta dragoste
cu azurul…!
 

 DIN TINE-AM  RĂSĂRIT  CUVÂNT

Ești un copac în flori, ai trunchiul necuprins,
în cer să urci cu mine-nzăpezit
cu anii ce-au trecut, cu maldărul de stele
ce cad puhoi spre-al tău Neînceput..!

În tine ți-ai ascuns trecutul și în vânt
Nu îl dorești decât oglindă cerului în rug,
în tine ca să ard...cum stelele din cer-
din tine să răsar, mă regăsesc Cuvânt...!

În tine sunt și nici nu poți vedea
cum jarul tău din clipe-mi arde-n vene,
cum toate-s în lumină și- ale mele,
mi le-ai rostit zălog al timpului pierdut...!


PRIMĂVARA TA , REGINĂ

.. oare chinul lor / nu geme-n şoapta fiecărui val!
( Pelerinajul lui Childe Harold, G.G. Byron)

Când despleteşti un crug în lungi cărări aldine
şi calci pe ele-n pas de joc, pe aster, păstorind
în răsăriri, urci muza în crâmpeie de cuvinte,
pe care le cobori în taina tăcerii tale sfinte,
drept stele- primăveri şi le iubeşti pe rând! ....

Dar lutul orb nu simte lumina din plăceri
ce-nmuguresc astral din mugetu-i cervid,
din razele de stea prinse-n al ei cântec,
reînflorind surâsul cu un balsam lăuntric,
să-l stingi în ea si-n tine să-l aprinzi

drept primăvara ta, vestind în tine cerul,
încoronat cu gândul spre care se închină,
păşind în plânsul ierbii,l-apus, o stea virgină!...
Eşti slugă cărnii - fiinţa flăcării în vrere
cerţi în plăceri abisul şi-l lăstăreşti din tine!

Valuri cuprind azure galacticele ţărmuri-
se urcă din adânc alt timp, cerând iubire!...
Tu semeni des devreme tot  stelele în fire-
flori vieţii cu stigmate în sângerări lactee
în temple, să le-nveţi ce sigur ştiu şi ele!...

...Că în sutana roasă-n rugi, un cer încă-l alergi
aprinse, rozele în maldăre să-ți cadă
pe grindul clipelor, iubiri ascunse-n tine,
te dai la primăvară şi crinii îi culegi!...
...prin galaxii, regina o porţi şi preamăreşti!...