Bieți arlechini

Se-ncolonează gândurile rele
Ce vă străbat focuri din priviri
De-atâta gelozie și invidii grele
V-ați transformat în biete otrăviri

Curg fluvii de ironice versete
Ce cântăresc în ele întinată ură
Pe splaiul gri al bietelor cuplete
Crește-o  înveninată bătătură

Şi fără de zăbavă vă întreceți
Să murdăriți creația divină
Dar veți plăti și-o să petreceți
Ani negri, mulți şi fără lumină

Vremea venit-a să vă-ntoarcă
Sabia cu tăișul sǎu, către voi
Bieți arlechini bătuți de soartă
V-așteaptă carul tras de boi!

Căci scena vieți-i pentru bine
Și răul TOT va fi curmat
Voi viermi ce sunteți plini de sine
Culege-veți ce-ați semănat !
Porti inchise

Pleacă la ceruri sufletele toate
Căci molima-i culege din mers
Și nimeni s-o oprească nu poate
Plângem și ne rugăm în vers

Bolnave minți întoxică poporul
Vor taxe pentru aer să plătim
Departe mamelor le plânge dorul
Și-n singurare vor ca să trăim

Degeaba-nchideți porți cu zale
Ne-nchideți trupul între ziduri seci
Dar sufletului nu-i poți sta în cale
Și zburdă pe-ale Universului poteci

Nu-s lanțuri ca să ne legați credința
Nici înfierați în beciurile reci
Sunteți doar zmei ce-și vând neputința
Și-n gândurile voastre-s monștrii,zeci

Aripa sufletului nu o puteți reteza
Chiar de-om pleca spre nemurire
Spre Rai să ne urmați nu-ți cuteza
Acolo unde-i blândă pace și iubire.

 
Greii lumii vând gogoși

Greii lumii azi vând gogoși
Pe-o tarabă, pe o stradă
Oamenii-s tot mai arțăgoși
Vor paradă pe-autostradă

Și se-mping si dau din coate
Să apuce-o-mbucătură
Că sunt goale se prea poate
Dă bine la-ncrengătură

Ce contează ce-i în mațe
Ce se vede-i ce contează
Nu contează nici în brațe
Cu ce ei te injectează

Ce se vede-i strălucirea
Care te-orbește fermecat
Ascunzând nenorocirea
Ce-n gogoși  au amestecat!


Umbre moi  
       
De-atâta neputință adormim subit
Pe fundul mării ce cu greu apasă
Și zac grămadă, cheile în glas tacit
Ne cheamă parcă:Hai veniți acasă!
 
Ne  adoarme nesimțirea în trăire
Si ne-a amorțit voința în priviri
Și  ne spunem șoapte mute în neștire
Bieți mimi orbecăind prin nişte trăiri
 
Cǎ nu știm ce vrem sau știm abea puțin
Şi am vrea să facă alții pentru noi
Cred cǎ ne place locul de la mezanin
Trimițând în față niște umbre moi!

 
Iartă-i  Tu,Doamne!    

Iartă-i Tu, Doamne că nu știu
Într-un nor de neputință
Și-n sufletul care-i pustiu
Nu mai au pic de credință

Căci s-au lepădat de tine
Fără s-aibă cunoștință
Crezând că și-așa e bine
Fără dram de conștiință

Și-n vâltoarea lor nebună
Au pierdut din umilință
Răului cântând în strună
Fără strop de pocăință

Și sunt la casa de nebuni
C-un suflet întristat îți scriu
Nu-şi amintesc nici de străbuni
Iartă-i Tu, Doamne că nu știu!


Demni pentru vecie   

Vindecați de neputință
Fi-veți voi oameni stăpâni
Și-ntr-un lan de biruință
Veți săpa cerești fântâni
   
Nu-i credință să nu ceară
Cumpătare să-i aduci
Nici știință să nu doară
 Când  la vale o apuci

Fiți voi oameni de-omenie
Vrednici pe al vieții drum
Nu lăsați umanitatea
Ca să se transforme-n fum

Rupeți lanțuri de sclavie
Și -n dreptate să luptăm
Să fiți demni pentru vecie,
Moștenire s-o lăsăm.


Într-o zi

Sufletul în spume plânge
Triste vremuri bat pribeag
Urme de noroi... și sânge
Văd c-au înflorit în prag
 
Căci ne lovirăm de un hop
Și crezut-am că nu-i greu
Dar înaintând... peste stop
Dădurăm din greu în greu
 
Păcat  că nu-i cu putință
Soarta s-o mai poți opri
Că-i sculptată-n conștiință
Luptând, răul va spori...
 
Voi popoare să nu plângeți
Iar credința s-o păstrați
Într-o zi o să vă strângeți
Și-o să redeveniți frați!


Inimi unite pentru libertate  

Nicicând n-aș fi crezut că va să vie
Un timp în care noi să ne unim
Poporu-i prea sătul, plin de furie
Spre Parlament cu toții noi pornim

CANADA noastră dragă este una
Unind provincii de la west la est
Spre libertate ne purtăm cununa
Scandând același imn și manifest

Trecură ani tot așteptând finalul
Ce nu voia nicicând să mai apară
Sclavi să ne faceți v-a fost idealul
Dar forța noastră-i una pentru țară

Nicicând această țară n-a luptat
Mai mult și mai intens spre libertate
Uniți cu toți ne-am strâns într-un oftat
Într-un convoi, inimi și bunătate

Prin frigul iernii spiritul răzbate
Și -un lanț de camioane se adună
Ce vin din patru zări cu fermitate
Tiranii și trufia, se dărâmă

Și-mi saltă inima voios în piept
Sunt mândră de popor întâia oară
Căci n-am știut să fie bun și drept
Nu l-am văzut prea cald odinioară

Dar greutățile ne-au adunat
Iată s-a trezit poporul cel tăcut
Și strigă azi cu glasu-i dezghețat
Jos dictatura! Destul rău ne-ați făcut!

Ne-ați segregat și ne-ați ținut în casă
Departe de familii și copii
Voi monștri o să stați pe veci la masă
Însingurați să fiți printre cei vii!

Și forța noastră astăzi va înfrânge
Tot răul ce cu silă l-ați zidit
Și bunătatea pură va învinge
Căci inimile toate le-am unit!


Vânduți în mondială piață

Peste ape-nvolburate
plânge sufletu-mi pribeag
Să mai cânte nu mai poate,
plânge-n van!
Și-n poiana ce odată
avea aerul dulceag
Plânge glia,
plâng toți prunii, an de an!

La fereastră stă și-așteaptă
o măicuță ostenită
Bolnavă și singurică,
înc-un an și înc-un an
Sufletul să-mi fugă plânge
către glia-nțelenită
Dar molima-n spate strânge..
ca un bolovan.

De departe strigǎ cerul
și cu îngerii în cor:

-Nu vă temeți de osânda
ce-o trimite Dumnezeu
Ce faceți cu tot poporul
și cu mamele ce mor?
(Și cu greața ce-i cuprinde
râd c-un râs de cimpanzeu)
-Voi ce vindeți astăzi lumea,
de o mamă-ați fost născuți
Nu vă plânge-n suflet gândul
c-ați putea fi chiar și voi
Căci puterea astăzi râde,
sunteți arhicunoscuți,
Dar de mâine, nu se știe...
de-ți ajunge în nevoi.

Și-ntr-o parte-ntorc privirea,
ignorând întreg poporul
Și tot râd c-un râs nebun,
despre oameni, ...despre viață:

-Doar o gloată de tâmpiți
ce pe mări își plimbă dorul
Să priceapă că-s vânduți,
într-o mondială piață!

 
Voi politruci și bieți atei  

Voi politruci și voi bieți atei
Crezut-ați că sunteți niște zei
Că nimeni n-o să vă oprească
Din nebunia diavolească...
 
Păcatul l-ați pus să-nflorească
Iar nefirescul  să rodească
Vă temeți de-o apocalipsă?
Dar sufletele vă sunt lipsă!
 
Nu-i loc de tânguiri tardive
Tot suspinând  oft-uri de dive
Căci tot ce-a fost n-o să mai fie
Nici bogății... și nici trufie...
 
Veți fi egali cu-ntreg  poporul
Ce-și plânge surd în noapte dorul
Căci ce-ați zidit cu-atâta sânge
În zid și zale vă va strânge...
 
Furia ce-ați sădit  vă  roadă
Si nimenea să nu vă creadă
Voi politruci și voi bieți atei
Ascundeți-vă! Veni-vor Ei!


Veni-va lege nouă pe Pământ!    

Că suntemMULŢI ne strigă-n gura mare
Și că aici sub soare nu-i loc pe pământ
Războaie ar vrea să-nceapă, strigă tare
Curând veni-va LEGE  nouă pe Pământ!

Voi cei MULŢI nedoriti pricepeți îndată
Că vocea noastră-i UNA si n-o pot opri
Și GRIJA  zilnică ce-i tot mai  timorată
Cu alte  noi INVENŢII vor dori a asupri!

Și-n cimitire se-nmulțesc MORMINTE
Căci LOC sub soare NU E pentru toți
Dar sus în RAI  sunt locurile SFINTE
Ce-s pentru cei BUNI ,nu-s pentru hoți

Și-n frica lor de LEGEA cea divină
Găsi-vor niste SCUZE jalnice de-atei
Voi să rămâneți DREPŢI și fără vină
Căci CEASUL morții sună pentru ei.

Și-n timp ce alte MOJICII prepară
Să facem PACE sfântă pe pământ
Domnul cel Sfânt din CER coboară
Ca sa ADUCǍ  lege nouă pe Pământ!