LA MOARTEA UNEI PLANETE

O regreta întregul sistem solar
Și o plângea cu lacrimi din praf de stele;
”Era ca o soră mai mare pentru mine
Și îi admiram mereu culoarea albastră”,
A spus înfierbântată planeta Mercur.
”Îmi plăcea mult partea feminină a speciei dominante,
Se crede că ea au fost creată pe suprafața mea,”
A mărturisit planeta Venus, cu chipul înnorat de tristețe.
”Iar partea masculină se credea că provine de pe mine,
Aparatele lor mă vizitau tot mai des”.

Și-a arătat părerea de rău Planeta Roșie.
”Eu o urmăream de când era aridă și fără viață
Și mi-am pus mari speranțe în ea”
A tunat grav cea mai mare planetă din familie.
”Și eu o supravegheam peste umărul tău, Jupiter,
Știam că-i plac inelele mele și așteptam mesageri”,
Adăugă Saturn plecându-se în semn de omagiu.
”Eram convinsă că va fi cea mai renumită din Galaxie,
Făcând cinste familiei noastre, prin specia care o domina”
S-a auzit vocea înghețată a planetei Saturn.
”Le sunt recunoscător că m-au descoperit,
Deși sunt departe, au trimis aparate să mă fotografieze”
Rosti cu un glas stins planeta Pluto.
În final, a luat cuvântul Mărețul Soare:
”Planeta Albastră a fost binecuvântată,
Generând nenumărate specii de viață,
Omul a fost cea mai inteligentă dintre ele,
Dar și-a aruncat singur casa în aer.
Care din voi vrea să-i ia locul,
Să-i ofer căldura potrivită pentru a crea viață?”
Liniștea s-a așternut în Sistemul Solar,
Niciuna nu voia să găzduiască creaturi
În stare să le distrugă pentru totdeauna.


ISTORIA DIN VENE

Îmi curge istoria milenară prin vene,
Iar subconștientul îmi redă chipuri din trecut
Pe care le-am trăit în momente memorabile.
Am fost romanul care l-a împuns cu sulița pe Iisus,
Am fost dacul care l-a înfruntat pe Traian,
Am cucerit Asia sub conducerea lui Alexandru Macedon,
De asemenea, am murit luptând alături de Napoleon,
Am fost și samuraiul care lupta pentru shogun.
Indian am fost, ucis de coloniști englezi,
Am mai fost unul dintre evreii gazați la Auschwitz,
Am fost criminal, victimă și om neînsemnat,
Rege și cerșetor, stăpân sau sclav am fost,
Tată îndurerat și copil orfan,
Mamă cu mulți copii și femeie de știință,
Vânat am fost, și vânător totodată,
Am fost de toate și am văzut tot.
Acum, sunt om simplu printre atâtea miliarde,
Nu știu dacă să cred în ceea ce văd
Sau să văd numai ceea ce cred,
Dar presimt că tot eu voi tăia ultimul arbore al planetei,
Voi ucide cel din urmă animal sălbatic,
Voi trage în piept ultima gură de aer,
Voi fi nevoit să-mi sap singur mormântul
Și voi fi cel care stinge lumina la sfârșitul istoriei.


MELANCOLIE ACUTĂ

M-au trimis prietenii la psihiatru,
După vădite simptome de melancolie acută,
Doctorul mi-a ascultat neliniștea interioară
Și mi-a scris o rețetă cu un tratament spiritual.
Pentru inima închistată mi-a recomandat poezii de dragoste,
Pe care să le recit cu glas tare, ca pe rugăciuni,
Până mă aude cineva care să rezoneze
Și să-mi răspundă pe aceeași frecvență.
Poeme despre inepuizabila paradă a naturii
Mi-au fost prescrise pentru ochii încețoșați,
Versurile trebuiau compuse de mine,
În mijlocul frumuseților nealterate.
Pentru sufletul secătuit de așteptări
M-a sfătuit să parcurg versuri despre relații eșuate,
Doar așa voi înțelege că merită să simt nenumărate dezamăgiri,
În așteptarea unicei iubiri împlinite.