IUBIREA FRUMOSULUI -
 FRUMUSEȚEA IUBIRII...

Cine are cunoștința desăvârșită
despre eternul Mister al Vieții,
să poată infailibil a-mi spune,
de ce oare în fața Frumuseții
dintru această mirifică Lume,
de drag, Eu mă topesc..,
încât nu mai sunt Pop Gheorghe,
ci doar o flacără sângerie,
arzând precum o candelă microcosmică
pe Altarul sacru al Verbului: Iubesc...,

Uitând cu totul de Mine,
păstrând doar în Sine-mi o vagă nostalgie
a Leagănului ancenstral în care am apărut
întru această fantastică Poveste,
unde iubind Frumosul Absolut,
Fericirea îmi inundă Sufletul
și de-a pururi mi-l robește...


IMPLACABIL, TIMPUL...

atâtea gânduri nerostite...
și întrebări fără răspuns,
ca o nălucă, implacabil,
Timpul curge, curge
și curge, curge înainte...
nu-l poți opri, nici să-l întorci
din menirea-i dată
de a ne trece Stixul
în Lumea fără de cuvinte,
cu atâtea gânduri nerostite
și întrebări fără răspuns...


SINGURĂTATEA

Mă prinde de mână,
tandru - Eu -
la pieptu-mi o strâng,
cu sentimentul că-mi este,
unica Iubită fidelă
din întreaga lume,
care-mi pătrunde și rămâne
în suflet și-n gând
și orice i-aș face,
și orice i-aș spune...,
de mine nu se desparte
precum de copac umbra
și peștele de apă,
și astfel, braț la braț, nedespărțiți,
pe drumul cu sens unic
mergem împreună,
departe, departe...