Tu, muză, din rouă

Ți-am scris pe ape
Cu doru'-n privire,
Să-mi fii aproape
Întru nemurire.

Culoare ți-am pus
Primăvara devreme
Și pe frunte, sus,
Sărutări rebele.

Suflat-am avânt
Căderii precoce,
Peste cer și pământ
Ușor s-ai a trece.

Răsari iar din rouă
Tu, muză și plângi
După trecutul
Pe care-l frângi...

Când se-mpletește
Noaptea cu zi,
Pe buze-mi citește
Cum șoptesc: ,, o, rămâi"...

Dar tu, cu mândrie
Pășești pe iubire,
Ștergând tot ce scrie
Tăcuta-mi trăire,
Rămasă amintire...


Primăvară, muză aleasă

Îmbrăcată ca-n povești, te-ai desprins din neaua sfântă
Bătând încet la ferești, ca vântul ce nu cuvântă,
Susur lin ai dus pe vale, aruncând mici pietricele
În urma izvorului, drag copilăriei mele.

Peste dealul înverzit, ai presărat brebenei
Și-n codrul înmugurit, viorele, ghiocei,
Zâmbet galeș de albine ai adus în grădinițe,
Oamenii cu chip frumos, se grăbesc iar pe ulițe.

Primăvară, muză aleasă, pui frumosul în cuvinte
Împletind raze de soare, cu dorul cel mai fierbinte,
Zâmbet dulce de copil, împrăștii în univers
Cu fericirea din suflet, îmbraci fiecare vers.

Te slăvesc, când colțul ierbii răsare de sub zăpadă
Și o mantie-nflorată, acoperă-a mea ogradă,
Inspirație și cânt, bucurie revărsată,
Ești primul și-ultimul gând, dragostea adevărată.


Ploaia de pe chipul tău

Te-au înrourat norii de pe cer
Dorul ți-a rămas tainic temnicer,
La apus de soare, stropi s-au revărsat
Peste chipul tău, de tristeți brăzdat.

Ai lăsat să treacă, ani și ani, la rând
Doar o amintire în suflet păstrând,
De atuncea când, inima iubea
Flori de ghiocei și de viorea...

O poveste tandră, de iubire crudă
N-a putut să prindă patima, zăludă
Ce s-a risipit ca norii în vânt
Într-o primăvară verde, pe pământ...

A rămas doar ploaia de pe chipul tău
Și-amintirea care renaște mereu
Când dă colțul ierbii, din pământ uscat
Peste care toamne și ierni au valsat...


Dor de tine, muza mea

Dor de tine, muza mea
Mă cuprinde pe-nserat,
Amintind de dragostea
Serilor de altădat'.

Pe trepte de fericire
Am pășit îndrăgostiți,
Prinși de vise și-amăgire
În anii îndreptățiți.

Vântul gri, din miazănoapte
Într-o clipă a risipit
Sărutări și calde șoapte,
Povestea luând sfârșit.

Te caut înspre apus
Răscolind mii de-amintiri
Și mă-ntreb, unde s-au dus
Ochii tăi, cu vii luciri?

Dar nu ești și-mi este greu
Doru'-mi arde inima,
Rămâi în suflet, mereu,
Dragostea și muza mea.


Praf de stele, peste gânduri

Praf de stele, peste gânduri
Răscolite-n miez de noapte,
Pana scrie rânduri, rânduri,
Gura risipește șoapte.

Eu aici, iar tu, departe,
Timpul ne-a îndepărtat,
Ani pierduți, cine-i socoate?
Nimeni nu i-a însumat.

Picuri de arginți pe tâmple
Îmi fac zilele mai grele,
Ce-ar putea să se întâmple
De-ai ieși-n căile mele?

Poate s-ar reînnoda
Firul rupt odinioară,
Dacă viața-ar croșeta
Povești de dor, într-o seară...

Cine știe? Tac și țes
În minte închipuiri,
Ghiocei albi ți-am cules
Și-i presar, prin amintiri,
Cu praf de stele-n priviri...