Clepsidră

Am întors clepsidra și acum aștept
ca nisipul să-mi prescrie sentința.
Îmi las gândurile să colinde departe
și îmi iau avânt,
cu iubirea de mână și
cu aripi de porțan care
să ne ducă departe așa cum
l-au dus pe Icar spre soare.

 

Canvas

Am vrut să te pictez
dar am rămas fără pânză,
așa că te voi ruga
dacă mă lași, cumva
să desenez pe pielea ta.
Te-ai despuiat în fața mea
și cu creionul ți-am trasat
toate imperfecțiunile perfecte.
Pe gâtul tău am desenat cu violet
lumina asfințitului pe care noi,
visând, îl retrăiam ca pe-un sonet:
grav la-nceput, plăcut pe urmă.
Pe buze nu ți-am pus deloc culoare,
căci mare ar fi fost păcatul să le spurc
cu tot ce nu înseamnă gura mea.
Apoi te-ai ridicat și ai ieșit pe ușă;
paletă de culori în ochii orbilor de-afară.
 

Vis

Ca toți artiștii dinaintea mea,
Rătăcesc acum prin nemurire,
esență de stilou pe pagini
arzând sub pocnetul de cremene.

Sunt o suflare efemeră,
O inspirație cu iz de melodramă
ce, chiar de-ar vrea să cânte ori danseze,
va reuși în veci doar să viseze.

Ca toți artiștii dinaintea mea,
Rătăcesc acum prin nemurire
deși și nemurirea asta-i lucru efemer.