,,Mă așez în poezie ”-Nicolae Crepcia
,,Si-a mai rămas din mine doar o mirare visătoare.” Nichita Stănescu
Invitația la visare este cel mai frumos dar pe care un scriitor, în cazul de față un poet, îl poate face semenilor săi. Este poarta magică, pe care o deschide cu sufletul, spre stropii sudorii și văpaia pasiunii sale. Cu o convingere fermă, cu mult altruism, dorind să transmită cititorilor săi, toată emoția pe care o simte atunci când scrie. Plutește în aer o speranță de bine. O lumină.
Asta face și autorul de față, Nicolae Crepcia , în noul său volum de poezie intitulat TRIOLETE apărut în 2023, la Editura ,, eCreator” Baia Mare, Maramureș. Triolete, poezii de opt sau șapte versuri, de câte opt silabe fiecare, în care primul vers este identic cu al patrulea și cu al șaptelea, iar al doilea cu al optulea.
Domnul Nicolae Crepcia s-a născut la data de 16 februarie 1952 în localitatea Brotuna, comuna Vața de Jos, județul Hunedoara.
A debutat editorial în anul 1996 la Editura CĂLĂUZA cu volumul PE URMELE LUI RIMBAUD.
A publicat peste 30 de cărții: poezie, proză, literatură cu tematică istorică, literatură pentru copii, poeme HAIKU. Ultimele apariții editoriale: MIERLĂ SÂNGERÂNDU-MI PE UMĂR, poezie (antologie de autor), 2018; CĂRARE PRIN RAI, poeme HAIKU, 2018; PREȚUL IUBIRII, poezie (antologie de autor), 2019; ÎN CĂUTAREA SPERANȚEI, 2019; UITAT ÎN ȚIPĂT, poezie (antologie de autor), 2020; ÎN RĂNILE LUMINII, poeme HAIKU, 2020; EXERCIȚII DE PURIFICARE (volum bilingv, română - franceză), 2021; POVEŞTI DE CITIT LA GURA SOBEI, 2021; PE CORN DE INOROG, poeme HAIKU, 2021. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Întâlnim în aceste poezii exprimări pline de meditație și o maturitate deplină de meșteșug și creație. Ce se mai poate spune despre poeti? Ce se mai poate spune despre poezie?
Încă de la începutul volumului , fără a se poticni în vreo frică sau temere autorul ni se confesează : ,,Eu sunt poet nu sunt gargar/ Și te iubesc frumoasă amazoană/ Inel lucrat în vers îți dau în dar/ Eu sunt poet nu sunt gargar…”/( Inel lucrat în vers). Poezia este pentru poet ,,o frumoasă amazoană”,( o femeie dintr-un trib războinic legendar, bună călăreață, care își tăia sânul drept pentru a putea mânui mai ușor arcul), puternică, războinică… Iar el dorește să-i fie logodnicul de drept prin acel ,,inel de vers”dăruit .
Un alt poem deosebit, din care reiese crezul poetic al autorului este ,,Poezia” :
,,Cu aripa deschisă peste țară/ E tot mai sus , cât pasărea de sus/ E frumusețea vie ce-nfioară/ Cu aripa deschisă peste țară/ Lumina lină-n suflete coboară/ E Steaua ce nu știe de apus/ Cu aripa deschisă peste țară/ E tot mai sus , cât pasarea de sus ”/ (Poezia). Poezia este lumină, frumusețe, e stea ce nu apune nicicând. Se înalță sus , tot mai sus, ca o pasăre măiastră, din suflete demne de poeți adevărați … aducând ,,lumina lină” în suflete calde și dornice de cititori.
Poezia nu se naște întotdeauna din duritate și forță, uneori este cu atât mai intensă și mai înșelătoare cu cât se naște din delicatețe și finețe, ,,un murmur de lumină”… ,,un licurici ivit pe cer”. Din imagini ce se construiesc în contururi fragile și transparente, dar care ajung să îți invadeze spațiul mintal cu o cascadă de emoții ce țipă puternic, atât de puternic încât începe să doară, dar doare atât de frumos, un veritabil ,,mister” :
,,Licurici ivit pe cer/ Într-un murmur de lumina…/Poezie și mister/ Licurici ivit pe cer ”/ ( Steaua).
Poetul se simte împlinit doar în ,,parfum de poeme”, în ,,umbra de crin”:
,,În umbra de crin/ Parfum de poeme/ Împlinit destin/ În umbra de crin/ Un surâs divin…/ ( În umbra de crin ). Acesta este rostul. Frumusețea, surâsul divin…
„Un poet nu este cineva care a scris o carte de versuri, ci acela care poate vedea frumusețea. Nu doar unde o vede toată lumea, ci mai ales acolo unde n-o caută nimeni. Așa cum pentru un copil mic tot ce e-n jur e fantastic, miraculos și strălucitor, și pentru un poet fiecare detaliu al lumii șiroiește de poezie.” Mircea Cărtărescu.
Fără nicio moleșeală sau anemie intrisecă, poetul nostru vede peste tot frumusețea și-o transmite mai departe prin versurile sale, pline de culoare și lumină. Totul depinde de noi, cititorii, să ne deschidem sufletele și să privim. Să privim și să ne bucurăm în același timp cu poetul.
Poezia este asemănată cu hainele noi de sărbătoare, proaspete, colorate , curate… aducând bucurie celui ce le poartă: ,,Soarele cu măiestrie / Compune în flori culoare/ Mireasmă de bucurie…/ Lumină și poezie / Haine noi de sărbătoare…”/ ( Lumină și poezie)
Cuvintele vin de la sine, fără nicio ezitare recunoaște însă un ,,risc”…dar scrie în continuare cu mâinile întinse spre cer ca odinioară cei condamnați : ,,Poetul este Sisif condamnat/ Să-mpingă cuvântul spre pisc… / În turla inimii clopote bat/ Poetul este Sisif condamnat/ Odată în vârf cățărat/ Prăbușirea-i veșnicul risc…”/ ( Poetul). Făcând referire la ,,Mitul lui Sisif” care a fost osândit să rostogolească o rocă spre vârful muntelui, fără a avea o finalitate, așa cum și omul ( în cazul de față poetul) muncește și încearcă să-și găsească sensul existenței sale.
Spre finalul volumui autorul ne dezvăluie încă o dată crezul său, dorința sa arzătoare de a sorbi lumina vie , ,,cel alb duh de sărbătoare”… Da, poezia este vie ! Da, poezia sângerează, dar nu se predă! Tot la fel și autorul nostru, fără nicio teamă sau ambiguitate mărturișește cu glas puternic și ardoare în suflet : ,,Mă așez în poezie/ Ca un fluture pe-o floare/ Dintr-o rană sângerie…/ Mă așez în poezie/ Din ea sorb lumina vie/ Cel alb duh de sărbătoare/ Mă așez în poezie/ Ca un fluture pe-o floare.”/ ( Mă așez în poezie ).
Să fie așadar, poezie ! Care este noima scrisului? Care este noima lucrurilor? Și în definitiv care este noima vieții? Lumina! Parcă ar vrea să strige poetul Nicolae Crepcia.
Se pare că un om sănătos psihic are nevoie de poezie. Viața noastră zilnică e făcută din incoerențe, dar ulterior ne dăm seama, dacă sântem norocoși, de rostul unor lucruri care se înlănțuie. Poezia e cea care dă coerență lumii, te ia în brațe și te și salvează de întuneric. Te pasionează și te bucură. Asemenea unei flori, asemenea unei stele, în eternitate. Dacă o lași, ți se lipește de suflet și te însoțește când ți-e greu, prin furtunile zilnice.
Poeților…aplecați-vă mai mult spre ceea ce contează cu adevărat! Viața aici e doar un surt popas . Hai să ne bucurăm de el și să clădim din faptele noastre amintiri plăcute, pline de lumină!
Vom fi câștigați atât noi cât și cititorii noștri. ,,Toți avem în noi o lume din câte și mai câte, fiecare cu lumea sa din câte și mai câte! Și cum putem să ne înțelegem, domnule, dacă în vorbele rostite eu pun sensul și valoarea lucrurilor așa cum sunt ele în mine, iar cel care mă ascultă le dă, inevitabil, sensul și valoarea pe care o au în el, în lumea lui lăuntrică?” Luigi Pirandello
Dragul nostru autor …să-ti fie fapta pe măsura gândului, să construiesti cum îți dorești, să ajungi acolo sus, în vârful muntelui, să ai lumea la picioare! Așezat cum se cuvine ,,în poezie”, ,,sângerând”…dar, căutând și împrăștiind neîncetat parfum de flori și stele.
Iar vouă, cititorilor, vă doresc o viață luminată, plină de cărți bune! Cum altfel ar putea fi ?