CULORILE IUBIRII

Ce culoare are iubirea dragul meu?
Întreabă primii fulgi de nea!
E albă, e imaculată,
Dar pe pământ ea nu rămâne-așa…

Ce culoare are iubirea suflet drag?
Oranj, ca razele de soare;
Dar nu durează mult, se risipesc
Și răsăritul se pierde în uitare…

Ce culoare are iubirea dragul meu?
Verde, precum iarba primăverii,
Însă se pierde în arșița verii
Și nu mai e același verde crud.

Ce culoare are iubirea suflet drag?
Albastru precum cerul,
Dar nu durează mult,
Se schimbă cu un nor, se schimbă cu un gând…

Ce culoare are iubirea dragul meu?
Iubirea are culoarea sufletului tău!


TĂCEREA

Daca aș tăcea, mi-ai auzi tăcerea?
De nu m-ai privi, m-ai vedea?
Daca n-aș fi, ți-ai aminti de mine?
Și ți-aș lipsi daca n-aș exista?

Dacă aș râde, mi-ai simți durerea?
Daca aș plânge, mi-ai vedea surâsul?
În lacrimi mi-ai citi speranța,
Și-n bucuria disperată plânsul?

Atunci ai ști că eu ți-aud tăcerea,
Te văd și când nu te privesc,
Și m-ai putea ierta pentru c-atunci
Cănd răzi îți simt durerea,
Și mi-ai lipsi dacă n-ai exista.


PERMANENȚĂ

Dincolo de timp, mi-e dor de tine;
În prezent ești numai tu,
Trecutul mi se-neacă în ruine,
Și vreau să prind doar clipa-n care sunt.

Cu tine încleștată să rămân,
Și să transcendem ca o singură chemare,
Cu universal mare parcurgând,
O clipă să mă simt nemuritoare.

Și liberă să calc spre libertate,
Cu timpul care nu mai trece niciodată,
Să simt oceanul de lumină
Ce îmi inundă ființa toată.

Și să mă nasc în nemurire,
Eliberată ca din moarte,
Și orice ar fi să pierd,
Pe tine te-aș opri din toate.

De dincolo de timp vorbesc cu tine,
Căci ființa mi s-a contopit cu-a ta,
Și dincolo de timp vreau să rămânem,
Pentru a ne spune permanent ceva.



OGLINZI

Ți-am dăruit cândva un vis,
În prima clipă a întâlnirii noastre,
Atunci când ți-am adus în dar oglinzi,
Ca tu să te privești în toate.

Ți-am arătat atâtea lucruri,
Rele și bune deopotrivă,
Oglinzile din ochii mei,
Te modelau și-ți era frică…

Și încet, încet, te-ai supărat,
Căci nu erai ce ai crezut;
Oglinzile s-au risipit,
Căci le-ai urât, chiar le-ai urât.

Acum, în ochii mei nu te mai vezi,
Să îți trăiești durerea te-ai retras,
Și-ai început să îți pansezi cu milă și cu drag
Rănile, ce fericit să fi nu te-au lăsat.

Eu voi veni într-o zi cu soare,
Și îți voi dărui din nou oglinzi,
Căci suferința ta mă doare,
Și vreau să-ncerci să nu te minți.

Ți-am dăruit cândva un vis,
Când visul îți va fi realitate,
Îți voi aduce iar oglinzi,
Ca tu să te privești în toate…


IUBINDU-VĂ

De dincolo de zare am venit,
Și dincolo de zare mă mai caut
Apusu-mi este răsărit
Singurătatea-mi e tezaur.

Mi-e dor de cea care am fost -
Râzând, plângând cu voi aici,
Dar îmi e încă și mai dor,
De-acolo de unde am venit.

Albul acela îl mai caut,
Dar nu-i aici printre voi,
E doar un strop in fiecare
O rază ce a pătruns în noi.

Sunt doar un strop din revărsarea
De dincolo de ce putem vedea,
Și-aș vrea să mă unesc cu zarea
Și să mă contopesc cu ea.

În infinit, e doar eternitate;
E libertate, e neant,
Aici printre voi e moarte;
E doar iluzia c-ați existat.

Eu m-am golit și mă golesc de mine,
Cu fiecare clipă printre voi,
Și am murit de fiecare dată,
Iubindu-vă de tot atâtea ori.


CLIPA

Clipă, te venerăm de când te știm
Și credem că exiști cu adevărat,
Dar ce-o să faci când o să aflii
Că timpul nu a existat?

Vrem să te prindem, să te ținem,
Gândind la tine ne-ncetat,
Dar ce vom face când aflăm
Că timpul nici n-a existat?

Și alergăm tânjind spre tine,
Nedoborâți și ne-nfricați;
Dar ne trezim purtați de vină
Aflând că nu ai existat.

Clipă, eu după tine să alerg am încetat,
Căci pentru mine ești eternă;
Exiști doar dacă nu ai existat
Și nu te mai privesc ca pe-o himeră.

Mă simt acum trăind în tine,
Tu nu ești în afara mea;
Căci nu există rău sau bine,
Ești tu, sau e absența ta.

Clipă, cuvintele îmi sunt străine,
Iluzii sau deșertăciuni;
Trăind doar pentru-a fi cu tine,
Te depărtezi sau te aduni.

Dar eu știu că tu ești în mine,
Și niciodată în afara mea;
Nu tu mă porți ,ci eu te port pe tine,
Oricât am crede că ai exista.

Curgerea nu e timp, ci e iubire,
Iubirea e doar în absența ta;
De-aceia eu te port în mine clipă,
Căci doar așa simt permanența ta.

Clipă, te-am venerat de când ne știm,
Și am crezut că ești cu-adevărat;
Bătrâni și doborâți într-un târziu,
Vedem că nici n-ai existat.