nici prea mult, nici prea puţin. janis joplin

 

bântui străzile parisului de la Passage du Desir spre Rue de la Fidelite

 

un fel de a-mi citi viitorul printre preţuri şi corsete haute couture

pierd sensul echilibrului

maestrul de ceremonii

mă etichetează „spioană între limbi”

 

nu răspund

la provocări

la iscodiri

la ispitiri

 

“Oh! But it don’t make no
difference, babe, hey”

 

“Don’t make no difference, babe, no, no, no…”

prêt-à-porter (o altă manufactură de cuvinte). frida kahlo

 

arunc interesele sociale şi psihologia de duminică

 

nu reuşesc să-mi întorc iubirea pe faţă

 

sunt roasă de afirmaţii şi negaţii

 

împart fericirea în stânga şi-n dreapta de la zenit la nadir

 

 

în jur

aer căptuşit cu satin

 

străzi retuşate şi

şi

şi

şi

alienate.

 

inima celui ce mi-a spus „Nu!”. the iron lady

 

îmblânzitorul nu-şi arată faţa

trimite e-mail-uri francofone

« je m’en fiche ! »

 

la oră fixă

aşteptarea îmi muşcă limitele şi barierele

 

cuvintele răstoarnă imperiul lui masculin

rând cu rând.

vis de păpuşă. simone de beauvoir

 

bleuette roşeşte

bleuette plânge

bleuette se revoltă

bleuette tremură

bleuette bate din picior şi râde amar

copilării şi identităţi se războiesc în exerciţii de afectivitate

cu nonşalanţă de gânduri năstruşnice

într-o doară scrie epistole cu amoranină

 

„în interiorul tău sunt maître design şi director artistic

istorii masculine şi iluzii feminine se contopesc cu amintiri alb-negru

recomandăm împreună o sâmbătă din viaţa de-terminată

prejudecăţi şi tradiţii rod suflete de lemn şi tentaţii de diamant

prostituţii şi alianţe burgheze obosesc dragostea ca o ascensiune pe k2

60 de imagini ne ţintuiesc în lecţiile lor de zbor

 

mai am nevoie de un cutremur în logodna cu îndoiala

întins ca un arc de vânătoare spre ursoaica în blană de culoarea zilei

zâmbesc...

îmi întind la maxim sufletul de păpuşă peste caietele albe

levitez în foşnetul lor şi al nopţii fakir

frunze uscate plutesc pe sena cu umbră de corăbii înecate

ceasurile din gara saint lazare intră în pământ cu mişcare de pikamer

mareea de la muntele saint michel acoperă turla abaţiei

paris by night e un joc de iluzii

 

mă întorc spre casă

am un fiasco de chianti în mână

şi confuzia în degetul mic

aş vrea să mă aseamăn orelor ameţitoare de vârf

în care simţurile tale făceau senzaţie pe calea lactee

atunci treceam sentimentele prin mecanica cuantică

le despicam misterul în patru roze

le puneam porecle nume de străzi nume de cafenele

 

închideam ochii peste ele şi le cutreieram

cu pasul cu creionul cu măduva de păpuşă

vei uita desigur...

va rămâne arcul şi ursa mare ”

wintershot. lady in red

 

iarnă

cu mâini albe şi calde

fulgi

sărutaţi ştrengăreşte

şi flash-uri pe străzile înguste

 

ne dăm de trei ori peste cap
muşcăm din epilog
povestea de iubit
suntem noi.

 
între anotimpuri. mădălina crainic

 

hidalgo al tristei încrâncenări

bântui printre ciulini

bat ciuleandra

cu ielele din atriul meu stâng

 

sub patima arsă de nisip

naufragiază prematur păsări pheonix

întinse printre degetele mâinilor umede de trac

 

“ două fire, două paie,

hop ş-aşa … ş-aşa !”

striga gravura încercănată cu corp de amazoană

 

acelaşi vis îţi ofileşte paşii!

 

aşa începem o lume de păcat. matroska

 

împrăştii în jurul meu păpuşile ruseşti de la tine

 

descătuşez din tainele lor toate visele gata de atac

le duc în oglindă le dezbrac de cioburi din priviri

le simt miros a tine insuţi

a cortine şi a sfeşnic roşu

le ascult biografia si palmaresul

le ating cu teamă să nu le strivesc aripile

ş-apoi muşc cu nesaţ din ele...

aud cum crapă între dinţii flămânzi de albi

mă joc printre ele le încolăcesc

sunt prizonierele războiului meu cu Femeia.

 

nu ştiu să le sărut fatal aşa ca mă ling pe buze cu virilitatea lor

 

le alint până bat din picioare ca majoretele

se dezgolesc de trufie şi se întind languros peste vălul meu palatin

să le seduc

să mă corupă.

cineva

mă imploră să tac...

 

caricatură. edith piaf

 

de-a lungul liniei de metrou

puzderie de atingeri cuviincioase

şi mult praf de puşcă

la fiecare oprire

tastatura tremură în consoane

spre robia lexicală

« apostolul inimii » este un ţintaş de elită 

 

 

felinarul în flăcări încă aşteaptă să mai renască

cântece de mitralieră din prezentul verbului  a fi 

viaţa se îmbracă totuşi în roz.

 

cealaltă parte a amoraninei. elena din troia

 

când te vei fi săturat de respirat în tine însuţi

şi vei simţi că eşti în mine însămi

te vei ciocni de stalactite şi stalagmite

ele nu fac nimic decât

să se deshidrateze

să transpire

să se calcifieze

 

fă un triplusalt în bistro-ul de pe rue saint sabin

ia umbrele și pietrele cu tine

transformă-le în bacante

modelează-le după elena din troia

învaţă-le să păşească pe tsunami

fă-le să simtă seismele de pe quais de la seine

să-ţi ghicească în palme viitorul de lângă big ben

 

aşa opreşti secunda

bomba cu amoranina explodează o singură dată.

 

concert pe peronul 9. la musette

 

prinsă de cutremur

cumpăr bilete în picioare

la calambururile balcanice

ale « romanticului incurabil »

şi plec cu valul tinereţii lui…

 

îmi fac valiza spre paradisul pierdut

 

prin spatele pupilelor mi se perindă

graffiti-urile nopţii albe.

colate cu un pian boem

ce declară dragoste

tu...suflet nud mascat de falange

 

alb ca varul genezei

visul de ieri

bântuie ad libitum

cu glas de lebadă îndrăgostită

 

 

am ratat

şi pianul

şi trenul…

 

(concertul visătorului mi-a sucit capătul de joc…)