ds3De departe te văd ca o închipuire la ìntrarea într-un tunel, din când în când ridicând capul făr' să scoţi măcar  un cuvânt. Chiar de vei  vorbi,  nimic nu înţeleg! Eşti pierdut, nu mai eşti ca altădată! Te văd plin de blestemăţie, nu-mi spui nimic după ore întregi de tăcere, de  te-ai scufundat într-o lume tristă, distruge-o dacă există!
      Mă-ntreb unde  este lumea noastră,  unde? Eşti greu ca plumbul,  te-ndepărtezi ca gândul, neavînd nimic de zis, tu eşti străinul. Spune-mi când te-a luat valul vieţii ,când nefericirea s-a alăturat tristeţii, unde eram? Simt că  nu te-ajut cu mângâierea, te văd cum îţi pierzi puterea!
        Implorându-te , te scot din a ta suferinţă,  nu vreau să te privesc cu jale, nu vreau să cad în nedumeririle tale! De-mi dai ascult mâine poate fi mai bine ca ieri şi vei vedea luminiţa de la capătul acestui tunel!
Spune-mi totul, eu încă sunt aici la capăt  sau început de alt drum!