Este vorba despre poemul me intitulat TREZIRE, pe care l-am postat pe una dintre rețelele de socializare în data de 15 mai 2019, poem care a strâns 116 vizualizări (aprecieri) şi tot atâtea comentarii. Dintre comentatori ,
m-a frapat în mod deosebit comentariul unei distinse doamne, Otilia Câmpian, comentariu care mi-a atras în mod special atenția, motiv care m-a făcut să intru în dialog cu mult stimata doamnă, un dialog constructiv, zic eu, care a atins nişte cote nebănuite, pentru început.
Dar, haideți să facem cunoştință cu poemul despre care aducem vorbire şi implicit cu dialogul pe care íl anunțam mai sus!
TREZIRE
de Valentin Lupea
În umbra şirului nins, de ani,
Pasărea neagră a tăcerii
Zboară către voi croncănind,
În pânza subțire a-nserării,
Făcând câte-o haltă pe alocuri.
Foşnetul aripilor ei diforme
Se simte prin apropiere,
Lovind în eter cu răceala gheții.
La pocnetul icoanei sparte,
Uşa se loveşte de perete, deschizându-se.
Vântul suflă în lumina lămpii, stingând-o.
Viețuitoarele nopții scot sunete ascuțite,
Prevestind apropierea unei ierni veşnice.
Mă cutremur adânc,
Chircindu-mă-ntr-un răcnet.
Mărgele de sudoare-mi acoperă fruntea,
Iar bucuria-mi umple
Sufletul amar de tristețe.
OTILIA CÂMPIAN : - " Ufff, ce bine că v-ați trezit. Când simțim atâta îngreunare e semn cert că trebuie s-o luăm în direcţia opusă. Însă, transmiterea simțămintelor. . . absolut magistral!!! Acolo, în " bucuria "- singurul garant al emoțiilor pozitive din întreaga poezie - acolo stă speranța. Mă bucur
că ați ascuns un strop de speranță în acest tot ".
VALENTIN LUPEA : - " Da. Ați radiografiat foarte bine versurile. Din tumultul întunecos al tenebrelor, ați reuşit să stoarceți dramul acela de bucurie, combinat cu speranța, care în final, aduce puțină lumină şi căldură în suflet. Mulțumesc mult, Doamnă Otilia! ".
OTILIA CÂMPIAN : - " Acum că yin - nul în poezia dvs. există, pt. ca dualitatea să fie completă, mă întreb cum ar arăta o variantă de yang . . . o poezie atât de strălucitoare şi de luminoasă cu doar un strop de negativ?
VALENTIN LUPEA : - " Da. Foarte interesant. Filosofia YIN - YANG poate fi explicația adecvată a schimbărilor din Univers, atât pe plan uman, cât şi pe cel al fenomenelor naturii. Aceste forțe complementare, conform filosofiei chineze, constituie infrastructura dinamicâ a Universului. În artă, bunăoară, eu aş substitui YANG - ul şi YIN - ul cu tehnica CLAR - OBSCURULUI. În opera de artă, la fel ca în viață, cele două noțiuni nu pot apărea în proporții eagle. Ar fi periculos din punct de vedere estetic. Viața este un amestec de clar - obscur. După noapte vine zi. De regulă, noaptea reprezintă întunericul, iar ziua, lumina Există nopţi cu stele, dar şi zile cu nori. Reciprocitatea nu este perfectă. În viață există mai mult YIN şi mai puțin YANG. Ar fi ideal să fie, în viață, aşa cum spuneți dumneavoastră, mai mult lumină şi mai puțin întuneric. Un lucru este cert. După întuneric vine lumină. După rău vine bine. De regulă, răul ține mai mult, iar binele mai puțin, pentru simplul fapt că omul nu este mulțumit azi cu ceea ce a realizat ieri şi nu va fi mulțumit mâine cu ceea ce a realizat azi. Ar fi ideal să se schimbe proporțiile în această tehnică a clar - obscurului, în favoarea CLARULUI. Dar este foarte greu, pentru că omul, nemultumit fiind cu ceea ce a realizat se va afla
într-o continuă luptă cu el însuşi, într-o continuă luptă cu inerția. De fapt, este suficient un strop de lumină, ca să distrugă tenebrele nopții ".
OTILIA CÂMPIAN : - " Da. Aveți dreptate. Astăzi, reciprocitatea nu este perfectă. Dar ar trebui să fie. Vedeți dumneavoastră, în momentul de echilibru perfect ziua este egală cu noaptea. Înainte de acest moment, noaptea este mai lungă decât ziua, după acest moment, ziua este mai lungă decât noaptea, dar per total, totul este în echilibru. Dacă suprapunem acest model celui descris de dvs. mai sus (care e absolut conform zilelor noastre, nimic de zis) putem constata unde umanitatea a deraiat. Această tendință de a oferi mai multă greutate negativității vine în mod firesc din istorie. Eu cred că ne uităm prea mult în trecut şi riscăm din inerție să perpetuăm ceea ce nu ar trebui, când am putea să ne uităm mai mult către viitor şi să aşternem o cale luminoasă generațiilor viitoare. Ştiu că sună idealist. Ştiați că Butan este singura țară care are ministrul fericirii? Iar modelul de educație finlandez este construit în jurul ideii de armonie? Faptul că aceste două modele sunt implementate şi dau rezultate spectaculoase imi dau speranța că nu vorbim doar de dragul de a ne auzi. " Viața " ca şi concept generalizat pare intangibilă. În reitate viața e efectul acțiunilor oamenilor şi eu cred că omul, prin liber arbitru, poate schimba proporțiile dacă e conştient de efectele nocive pe care le poate produce. Miza e să facilităm această conştientizare prin educație".
VALENTIN LUPEA ; - " Da. Reciprocitatea ar trebui să fie perfectă, dar nu e. Exemplul cu ziua şi cu noaptea este plauzibil per ansamblul anului, ca un tot, nu imediat. Apoi acest tot iarăși se strică. Este un fel de sofism, pe undeva. Două trenuri care fâceau cruce cândva într-o gară. Nostalgic, nu? Da, umanitatea a deraiat. Sunt de acord, dar nu pentru că privim prea mult în trecut. Trecutul îl cunoaştem. El face parte astfel din prezentul nostru, ca experiență anterioară de viață. Viitorul, despre care vorbim noi acum, face parte tot din prezent, pentru că acum încercăm să-l plămădim la modul ideatic, bazându-ne pe experiența de viață acumulată în trecut. Dacă ne gândim bine, alternanța timpurilor se diluează în prezent. Cu prezentul venim fiecare din trecut, îl trăim pe baza trecutului şi, în eprubeta lui, ne construim fiecare viitorul nostru. Este, cred eu, o utopie să vorbim despre o ARMONIE perfectă şi generală, o armonie colectivă, să nu zic universală, pentru simplul motiv că indivizii din care este formată colectivitatea, cu sensul de comunitate umană, sunt atât de diferiți unii de alții, din toate punctele de vedere. Filosofic vorbind, dacă această armonie ar fi posibilă, atunci generația viitoare s-ar baza pe efectul legii filosofice - unitate în diversitate. Oricum am suci-o, tot utopică va fi ideea. În regimul trecut s-a încercat aşa ceva. Ideea de clasă unică muncitoare, vă spune ceva? Ceea ce este bine pentru unii, este rău pentru alții şi invers. Nici măcar în artă, gusturile nu sunt la fel. Şi nu ar fi bine să fie la fel. O operă artistică este cu atât mai valoroasă, cu cât ea poate avea mai multe interpretări. Aşa este şi în societate. Veşnic, istoria ne arată că am fost, suntem şi vom fi mereu nemulțumiți. Au fost şi vor mai fi vizionari. Au existat şi vor mai exista lideri pozitivi şi lideri negativi. Ar fi o mare greşeală ca omenirea să tindă spre un asemenea tip de omogenizare.
Da. Regatul BUTAN este o țară din sudul Asiei. Acolo, la poalele Munților Himalaia, între India şi China, atmosfera este superozonată, iar pământul musteşte cu înțelepți. Dacă ne gândim la faptul că primele alegeri libere au avut loc la ei în anul 2008, şi că nu au nici măcar cale ferată, ne dăm seama că acolo se încearcâ tot felul de experimente, de tipul Ministerul Fericirii. Toate acestea sunt privite ca nişte curiozități.
Ideea de armonie stă la baza Universului. În filosofia idealistă este posibil orice. O asemenea armonie şi fericire generală nu este posibilă şi nu va fi posibilă niciodată. Armonia nu se face prin sistem educațional. Oricât de performant ar fi acesta ( vezi țările nordice), prostia, ca să nu zic altfel, ia proporții cosmice. Vedeți ce face acolo Protecția Copilului? Cu toții tindem spre ideal, dar idealul nu poate fi atins. Este un fel de FATA MORGANA. Fiecare dintre noi avem Meca noastră.
Revenind în domeniul esteticului, nu putem omite faptul că fiecare dintre noi trăim, simțim şi ne exprimăm involuntar, conform ideii de tendenționism în artă. După mine, tezismul nu are ce căuta. Trecutul nostru, originea noastră, formarea noastră estetică, toate acestea fac să urle în noi prezentul, care este atât de diferit de la unul la altul.
Există în viață monente de armonie totală, de de beatitudine, doar atunci când indivizii comunității ar reuşi să uite pentru o fracțiune de secundă doar, de toate relele din lume, de tot răul din ei, moment care i-ar înălța în sfera ficțiunii ideale. Lucrul acesta doar arta îl poate face.
Vă rog să mă scuzati, mi-am dat drumul puțin, Este vorba despre deformare profedională.
Cu stimă şi respect. O seară liniştită vă doresc! ".
OTILIA CÂMPIAN : - " Mi-a fost tare dor de o asemenea meditație. Mulțumesc pentru oportunitate. Vedeți? Până şi în această dezbatere suntem fiecare, reprezentant al unei bucle din elipsa infinitului care se uneşte aici, în această poezie. Ïncă o dată, mii de mulțumiri! ".
VALENTIN LUPEA : - " Mă bucur mult! Mulțumirile sunt reciproce! Cu mult drag! ".
Am dat întâmplător peste acest dialog - comentariu pe marginea poemului meu postat pe una dintre rețelele de socializare, text devenit public, şi implicit şi comentariile aferente, motiv pentru care, sper că distinsa Doamnă Otilia Câmpian nu se va supăra pe mine, atâta timp cât textul respectiv a devenit public, cu accepțiunea amândurora. Apoi, comentariile dânsei au devenit deosebit de prețioase petru mine, motiv pentru care-i mulțumesc şi pe această cale, fiind un partener minunat pentru asemenea meditații care mi-au umplut sufletul de bucurie.