Mi se închid ochii lăsând în urmă pagini pline cu versuri scrise în ritmul bătăilor inimii şi-n umbrele nopţii , cad. De pe tronul său,  somnul îmi devine stăpân când condeiul din mână se opreşte la capătul ultimului rând! Lângă mine sunt foi împrăştiate ascunzând cuvinte între ele amestecate  formând un haos din gândurile  ce cu mare aminte am alcătuit scene teatrale complete sau incomplete!
        Da, teatrale! Sunt bucăţi cu roluri bine sau mai puţin bine recitate, în glumă sau serios jucate, dar mereu apreciate! Prin forma directă sau indirectă, cu sau fără cortină s-au zis cuvinte care nici un sufleor nu avea curajul să le spună! Recitările au curs multe şi întruna neîmpleticindu-se niciodată limba!
          Întrebarea este, de ce se crede că a juca teatru este greu că doar toţi îl joacă-njurul tău ! Da, pot să fii  actor sau regizor să pui  totul în scenă, producător ,sau să strigi  ..motor! În schimb este mai bine să fii spectator stând în lojă, să aplauzi când se recită,  îngână sau imită , în  final poate nu ai înţeles nimic, teatrul oricum a luat sfârşit.
      Ce-ţi rămâne de făcut? Nimic! Rămâi să vezi alţi actori cu sau fără sufleouri şi-ţi înveţi rolul oricît ar fi de greu! Aceasta este menirea unui muritor de rând, să fie actorul vieţii sale, să-şi recite cât mai bine rolurile, aici pe pământ!