Sunt fericită şi pentru mult timp sunt că sub acoperământul coloratelor toamne,  mulţi, ani am adunat în rând. A trecut toamna, dusă este! Când alta o să vină, nu se ştie de mă găseşte! Plâng c-au fost toamnele mele care m-au văzut bucurându-mă sau plângând în tăcere!
        Le-am urmărit frunzele plutind în vânt sau călcate-n picioare pe pământ, dar ce contează,  acuma nu mai sunt. Eu am rămas să-mi arăt bucuriile sau să-mi îngrop tristeţile cu alt timp în alt anotimp! O, am crezut că visez, dar iată fulgii trimişi de iarnă aievea plutesc, până se aşază pe geamul cald apoi se topesc! Da şi această iarnă în geam mi-a bătut să-i văd caierul de argint,  să-mi amintescă că şi eu am cu un  an  mai mult!
           Îmbrăcată ca o mireasă în rochie albă de mătasă chiar dacă este rece sufletu-mi încălzeşte! Te iubesc iarnă, bine ai venit în viaţa mea, teamă nu am să stau sub mantaua ta, abia m-am despărţit de toamnă ,apoi vreau să trăiesc o  altă primăvară!