JOCULUI PĂPUŞILOR este o adaptare a farsei populare KARAGÖZ, pe care turcii au primit-o de la chinezi, ale cărei personaje, Hagi Airat şi Karagöz sunt similare paiaței şi unchiaşului din jocul nostru. Acest joc înfățişează scene variate, mici scandaluri locale, ironizarea moravurilor sociale sau bătaia dintre un turc şi un muscal,  etc.
        Folcloristul Lazăr Şăineanu, ocupăndu-se de această comedie populară scrie următoarele : " Pe când Hagi Airet, isteț şi naiv în acelaşi timp, un fel de Pepelea, comentează apariția păpuşilor cu vorbe alese, Karagöz, bufonul care înfâțişează pe ozmanliul ignorant,dar fudul şi dispus spre glume usturătoare, îl întrerupe cu vorbe triviale şi jocuri de cuvinte ".
        JOCUL PĂPUŞILOR este o reprezentare scenică de proveniență populară, fiind o expresie satirică a poporului nostru, având intenții clare de a exprima protextul maselor, pe calea râsului împotriva exploatatorilor şi a uneltelor acestora, având ca subiect şi personaje, aspecte şi oameni din viaţa satului precum şi din mediul urban.

        Păpuşile sunt confecționate din lemn si ele reprezintă diferite chipuri umane. Sunt îmbrăcate în petece de stofă. Jocul lor, şcena lor,  este o cutie, numită lada păpuşilor
sau " hârzob ".
        Printre personajele întâlnite în aceste jocuri, nu
lipsesc : popa beat, dansatotori de modă nouă, polițaiul beat, etc. Paiața, ca personaj principal este îmbrăcată într-un costum strâmt şi colorat, confecționat din acelaşi petice de stofă, având mască pe față şi clopoței la picioare, coadă şi pene, iar pe cap, căciulă înaltă.
        Un alt personaj, Moşul, poartă cojocul întors, cu blana în afară, având barbă lungă aidoma unui păcălici bătrân. Aceste personaje sunt asemănate de către folcloristul G. Dem. Teodorescu cu personajele din " comedia dell'arte ".
        Păpuşarii se deplasează pe stradă strigând următoarele cuvinte : " Păpuşi, păpuşi, / Păpuşi, păpuşi de la Huşi / Cu capul cât un căuş ".
        Întrând în casă, Păpuşaru intreabă gazda,  cum să joace păpuşile, cu perdea sau fără perdea? Păpuşile sunt de fiecare dată în număr de 17, după cum urmează : un cioban, o oaie, un țigan cu dairaua şi cu un urs, Vasilache țiganul, fata Ilenuța, fata Ciubăroaiei, Gacița, femeia lui Vasilache, țiganul, un cioclu, un turc, un cazac, un dascăl de la biserică, jupânul Leiba Badragan, un drac, un calic, un şoarece, o mâță şi Napoleon Bonaparte.
        Numele turcesc KARAGÖZ vine de la unul dintre eroii farsei, un gen al folclorului oriental, care se prezintă cu un repertoriu de o mare bogăție în fiecare noapte din cele 30 nopți ale Ramazanului. Despre Karagöz vorbeşte şi Dimitrie Cantemir în ISTORIA IEROGLIFICĂ, spunând că acesta era o păpuşă mascată, deosebită şi-n acelaşi timp, vestită.
        Comedia orientală s-a bucurat la noi de o mare răspândire în secolul al XVIII - lea şi chiar în prima jumătate a secolului al XIX - lea. Cuvântul " Karagöz" a intrat în lecxicul limbii române cu sensul de " ochi negru ", semnificând bufonul, burlescul.
        Înainte de a începe reprezentația, păpuşarul îi spune scripcarului : " - Lăutăraş, ia prinde a zice  (. . . ) CIOBANUL CU OAIA ", bunăoară : " Bună vreme la boieri, / La boieri şi la cucoane, / Slugulița dumitale, / Dragi-mi sunt oițele / Dar mai dragi fetițele . . . ". Vine apoi țiganul cu ursul, spunându-şi şi el replica, după care, Vasilache - țiganul îl dă afară pe țiganul ursar. Intră apoi în scenă Gacița, soția țiganului, cu un copil în brațe, căutându-şi bărbatul,
aflându-l în cele din urmă cu iubitele lui si provocând un scandal general.
        Pe parcurs apare şi polițistul Urzică, comisar în timpul domniei lui Sturza, prin care se satirizează instituția respectivă. Apare un turc cântând, iar cazacul îi taie turcului capul cu sabia. Dascălul de la biserică este strigat să-l îngroape pe turc, aşa în batjocură, cântându-i un prohod, după care joacă şi cântă.
        După Leiba Badragan din Târgul Cucului şi după un calic, apare Napoleon Bonaparte care încheie reprezentația, cântând şi el.
       Acest joc al păpuşilor poate fi întâlnit la aproape toate popoarele. Folcloriştii Sulzer şi Del Chiaro vorbesc despre JOCUL PĂPUŞILOR în Principatele Române ca existent din secolul al XVIII - lea. Jocul a fost interzis o vreme de către oficialități, dar la insistențele vestitului păpuşar Ion Hanganu şi mai ales ale lui Ion Creangă, a fost reluat. JOCUL PĂPUŞILOR este prima mare formă de manifestare a teatrului la români
      
           BIBLIOGRAFIE : conf. Barbu Teodorescu şi lect. Octav Păun - FOLCLORUL LITERAR ROMÂNESC, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1964.