Citind cartea domnului Florin Codleanu, GÂNDURI ÎN ŞOAPTĂ, apărută la Editura eCREATOR (2022), Tehnoredactarea : Adalbert Solticzki ; Coperta : Florin Dochia ; Ilustrații : Carmen Mihaela Coca, mi-am amintit cu emoţie câteva dintre versurile doamnei Elena Fargo cu țintă directă la gând / gânduri : " Şi nu-i ştiută şoapta
 gândului - ci când / Stăpân se-nalță dorul tăcerilor din minte / E-un cântec ce nu-şi avea nici nume, nici cuvinte / Nu-i rugă, şi nici jale, şi-i totuşi trist şi blând / Şi nu mă-ncerc vreo vorbă să-i potrivesc, mă tem / că l-aş preface-n gânduri, şi gândurile dor / Că-s răzvrătiri nebune adesea-n graiul lor  . . . "(Elena Fargo - FĂRĂ CUVINTE), care a încercat prin această splendidă poezie o definire lirică a noțiunii de GÂND. Gramatical vorbind cuvântul GÃND este un substantiv comun simplu de genul neutru, şi el ar fi rezultatul unui proces de gândire, adică : idee, cuget, cugetare şi aşa mai departe. Dar cuvântul GÂND mai înseamnă si ÎNDEMN, ÎNDRUMARE, ÎNVĂȚĂTURĂ, POVAȚĂ, SFAT, VORBĂ, ceea ce face dealtfel şi autorul cărții GÂNDURI ÎN ŞOAPTĂ, carte semnată de domnul Florin Codleanu, care gândeşte, cugetă, dar şi îndeamnă şi- ndrumează prin trăirile lui, prin expetiențele lui raportate la acest timp care ne apasă mereu.

Se zice că un om ar ajunge să aibă câte 80.000 de gânduri pe zi, iar 80 % dintre aceste gânduri ar fi gânduri negative, cu toate că circa 97 % dintre griji sunt adesea exagerate (NAȚIONAL SCIENTE FAUNDATION). Pornind de la conceptul care vine din lucrarea filosofului Alfred Korzybski şi care ne arată că prin programarea neurolingvistică există o expresie ce spune că " harta nu e teritoriul ", acest concept se referă la faptul că percepția noastră asupra realității diferă de realitatea însăşi. Aşadar, noţiuni ca bun, rău, frumos, periculos, greu, uşor, sunt doar interpretări pe care le dăm pe baza informațiilor, convingerilor, experiențelor, concluziilor şi al altor procese mentale interne care contribuie la consolidarea propriei viziuni asupra vieții.
        Domnul Florin Codleanu a debutat ca scriitor în anul 2016 cu volumul de versuri CIOBURI DE IUBIRE, la Editura
E - PUBLISHERS (CORESI). Au urmat apoi : CU GÂDUL LA TINE (2017), Editura E - PUBLISHERS (CORESI) ; SENTIMENT ÎN CULORI (2017), Editura DANDES PRES ; ANOTIMPUL POEZIEI (2018), Editura HOFFMAN ; TRUP ŞI SUFLET (2019), Editura HOFFMAN ; ÎN APUS DE SOARE (2019), Editura HOFFMAN ; TĂCEREA LACRIMILOR (2020), Editura LIBRIS din Braşov ; DIN TRUNCHIULUI ACELUIAŞI COPAC (2020), carte de versuri şi proză, Editura DANDES PRES din Mehedinți. A publicat apoi, în următoarele antologii : STEAUA SEVERINULUI, vol. 2 (2017) ; PRINTRE LUMINI ŞI UMBRE (2018), vol. 2 şi 3 ; NĂSCUŢI PENTRU A IUBI (2020) ; STEAUA SEVERINULUI (2021).
        Gândurile poetului Florin Codleanu sunt multe şi apăsătoare, motiv pentru care se destăinuie, le spune în şoaptă, de unde şi titlul volumului GÂNDURI ÎN ŞOAPTĂ, ca şi când şi le-ar spune lui însuşi pentru a nu ştiu câta oară. Gândurile lui sunt gânduri existențiale asupra timpului şi asupra iubirii, asupra curgerii ireversibile a clipelor în tandem cu iubirea mărtutisită sau nu încă, din timpuri prinăvăratice, ajungând acum în iarna vieții să fie doar o amintire pe care, cu încercări oarecum disperate, eroul liric doreşte să o reanime, să reaprindă acest foc cald şi rece al
dragostei  : " S-a stins încet iubirea noastră / Şi tu te-ai stins şi eu m-am stins, / Tu devenind o stea măiastră, / Iar eu de dor mereu învins "(PIERDUŢI ÎN TIMP). În această luptă cu timpul, în timp şi pentru câştigarea de încă puţin timp, eul liric se agață cu disperare de iubire, de iubirile lui devenite amintiri, cufundându-se-n lirismul poeziei, al artei, acolo unde încearcă să reaprindă acest foc sacru al
Iubirii : " Ne va rămâne poezia / Cu gândul fad spre
orizont, / Din codru numai frenezia / Ce ne făcea iubirii front "(PIERDUŢI ÎN TIMP). Versul " S-a stins încet iubirea noastră ", care apare în prima şi-n ultima strofă a poemului, devine un fel de lait - motiv, un fel de văicăreală tristă si dureroasă cu tânjiri tardive şi jalnice după ceea ce-a fost odată şi nu va mai putea fi, marcând din plin singurătatea eroului, manifestată prin aceste tânguiri în şoaptă : S-a stins încet iubirea noastră / Ca un amurg în plin război, / Ca orice flacără albastră  . . . / Ca un sărut sub calde ploi ". În asemrnea momente, în căutările lui, în meditațiile lui finale, sufletul răvăşit şi singuratic al poetului încearcă să-şi facă ordine în gânduri, în aceste gânduri care-l acaparează şi care-i provoacă emoții, de regulă negative asupra existențialismului vieții. Cele mai multe dintre aceste gânduri şi emoții majoritar negative sunt sau nu sunt produsul minții eroului liric, sunt preluate sau nu din exterior, dar un lucru este cert, şi anume, acela că dacă nu va sesiza la timp pericolul şi gândurile emoționale negative, acestea vor ajunge să-i domine viața în direcția unui stres evident, care-l macină şi-l va măcina încă făcându-l să se piardă printre propriile gânduri şi emoții, motiv pentru care eroul liric încearcă reanimarea propriilor gânduri şi emoții prin scopuri şi vise proprii, printr-un fel de autocontrol, urmându-se el pe el ca model. În asemenea momente, eul liric " Adulmec (Adulmecă) tot ce-i pământesc / Din iarna asta fără suflet, / Eu doar scriind îți mai vorbesc / În locul unui tragic zâmbet. / Mă mai îmbată printre flori / Mirosul fraged de zăpadă / Când văd cum primii noştri zori / Pe tâmpla mea încep să cadă. / Şi-ți caut gleznele prin ceață, / Iar gustul searbăd îl resimt / Când pleci mereu de dimineață / Ştiind că visele mă
 mint./ S-a stins încet iubirea noastră / Şi tu te-ai stins şi eu m-am stins, / Tu devenind o stea măiastră, / Iar eu de dor mereu învins "(PIERDUŢI ÎN TIMP).
        Din destăinuirile poetului, cuprinse-n DESPRE SUFLET, nota cu care se-ncheie cartea, aflăm că " Emoțiile sunt tot mai multe, tot mai puternice şi mai apăsătoare  . . . " , păşind pe tărâmul misterios al viselor, acolo unde poetul se regăseşte el pe el însuşi, în totalitate " . . . pur, sincer şi fără răni în suflet. Călătoresc adesea plângând, ori foarte tăcut, prin nostalgiile care pun stăpânire pe mine atunci când mă gândesc la timpul care trece cu o repeziciune incredibil de mare. Rămân aşa multă vreme şi îmi dau seama cu greu că şi eu am început să îmbătrânesc "(DESPRE SUFLETUL MEU).
        În asemenea momente, în gândurile pe care poetul şi le spune, sau le spune în şoaptă, iubirea sau iubita de altădată devine o himeră, o închipuire, cu temei sau fără temei, o închipuire irealizabilă acum,  care-l face să sufere amarnic şi care-l doare, " Deşi te port în gândurile toate, / Răzbesc cu greu prin şleauri din trecut, / Mă învelesc din nou cu frunze moarte / Să-mi fie cald şi dor că te-am
avut. / Eşti depărtarea roadelor din mine / Şi nici nu ştiu cum să te caut în zori / Fereşte-mă de grindină cu
tine,/ Căci florile se învelesc cu flori "(ÎN AMURG). Poetul iubeşte în continuare cu aceeaşi frenezie, dar ştie că timpul care va trece va face ca această iubire să dăinuiască mereu prin versul său : " Îți dăruiesc amorul când se
coace / Şi-un anotimp să fie doar al tău./ Acuma s-a făcut aproape toamnă, / Iar liniştea în valuri m-a găsit, / În cugetarea-mi eşti precum o rană / Ce se-chide doar în amurgit "(ÎN AMURG). Durerea provocată-n sufletul eroului liric de timpul care trece ireversibil, durerea amintirilor frumoase alături de ființa iubită devine apăsătoare, răscolitoare, aproape catastrofală în momentul în care acesta constată că nu poate uita. Nu poate uita nimic din ceea ce-a fost, rana este încă deschisă, încă
 sângerează : " Nu pot să uit sărutul tău de jar /Ori palma ta în palma mea lăsată, / Nu pot să uit dulcele amar / De şoapta ta nu am să uit vreodată  . . . / Dar totuşi mă trezesc de nicăieri, / Deşi de mult tu m-ai lăsat uitării, / Nu pot să uit ce clipe de plăceri, / Curgeau prin noi la începutul
serii. / Nu pot să uit  . . . privirea ta din zori, / Lăsând în viscol alb sărmana lună / Când tu erai o floare printre
 flori / Şi aprindeai în pieptul meu furtună "(NU POT SĂ UIT). Neuitarea aceasta pune total stăpânire pe mintea şi sufletul poetului cu o mulțime de gânduri care-l copleşesc ca număr şi intensitate, aidoma unui computer cu hardul plin, în care se tot adaugă fişiere : " Nu pot să uit, nu pot să uit nimic  . . . / Acum te tac şi te pictez în versuri, / Din agonie, iată, mă ridic  . . . / Ca ceața dimineții de pe
şesuri / Nu pot să uit la capătul puterii / Emoțiile rupte dintr-o toamnă, / Când tu erai o buză a tăcerii / Iar eu iubeam desăvărşit o doamnă. / Nu pot să uit prilejul
fericirii / Pe care l-am gustat întâmplător / Când încercam să ne jucăm de-a mirii / De dragul tău puteam oricând să mor "(NU POT SĂ UIT).
        Amintirile trec de-a valma prin mintea poetului, acesta rămănând captiv în propriile lui amintiri, în propriile lui vise, făcându-l să scrie, neavând cui să le mărturisească : " Prin urmare, prin scrierile mele nu am vrut decăt să-mi uşurez sufletul, neavând cui să împărtăşesc toate dezamăgirile ori bucuriile vieții. La început a fost o joacă, apoi pe parcurs au devenit bucăți din suflet, din mine şi scriind descopeream tot mai multă frumusețe interioară care a făcut să învăț tot mai mult să mă iubesc pe mine  "( DESPRE SUFLETUL MEU). Da, este adevărat. Gândurile stau la baza tuturor emoțiilor negative, influențează modul cotidian de a acționa al fiecăruia dintre noi. Ele, gândurile trebuie abordate, discutate şi-n felul acesta vor scădea ca intensitate, pentru că de multe ori, chiar dacă încercăm să ne odihnim, rămânem concentrați continuu la gândurile noastre negative, care ne vor bântui amarnic. Domnul Florin Codleanu a învățat cui să i se destăinuie întru limpezirea gândurilor, aşa cum face în prezenta carte, GĂNDURI ÎN ŞOAPTĂ. A început să scrie, să-şi aştearnă gândurile pe hârtie. Uşurarea şi satisfacția sunt mari. Abia şoptite, ele, gândurile, destăinuirile poetului se vor face auzite în lumea întreagă. De aceea, în poemul TESTAMENT, poetul, eliberat fiind, ne lasă prin cartea sa drept moştenire, oarecum în spirit arghezian, toate ofurile, dorurile şi trăirile sale zbuciumate şi conştientizate acum : " Vă las în scris ce timpul mi-a luat / Şi îndoieli şi griji, mi-au luat şi-o fată / Căreia-i sărutam obrajii uneori / Când o găseam de dor înlăcrimată / Şi vă mai las puțin din ce-am iubit, / Potecile spre munte şi pădurea, / Culoarea cerului la amurgit, / Tăiată de-ntuneric cu securea. / Am fost un om cu dragoste de toate / Şi frică am avut în Dumnezeu, / Am încercat să fiu fără păcate, / Dar nepâcătuind n-aş mai fi eu. / Îmi las pe lunci să umble fără mine / Un suflet cald şi plin de răni adânci, / Mă las purtat de viața care vine / Şi glasul lin să umble printre stânci "(TESTAMENT).
         În urma lecturării cărţii de față, GÂNDURI ÎN ŞOAPTĂ, care cuprinde un număr de circa 78 poeme, poeme de dragoste trecută şi regretată, peste care timpul, mereu necruțătorul timp, şi-a lăsat amprentele lui, născând o mare varietate de gânduri în capul şi-n mintea acestui suflet zbuciumat, ale cărei coordonate de viață rămân timpul şi iubirea, sau iubirea versus timpul, ambele promotoare de gânduri, mai mult şoptite decât spuse, ne-am dat seama că domnul Florin Codleanu, autorul cărții, este deja un poet versat, un poet matur care jonglează minunat cu cuvintele, cu versurile cu metaforele în general, fără bâjbâieli, fără alte căutări, drumul lui în poezie fiind de acum linear, în sensul că are propriul său stil, un stil încărcat de un  modernism, temperat cu nuanțe clasicizante, un stil care dă bine în paginile acestei cărți.
       " Acum în prag de primăvară renasc, trăind într-o lume a puținilor oameni cunoscători şi iubitori de fantezie, de euforie şi de dorința creativității căci în sfârşit am înțeles ce înseamnă să te bucuri de fiecare răsărit, de fiecare apus, de fiecare dimineață, fie ea chiar şi mohorâtă.
        Au fost perioade lungi când nimeni nu îmi era pe măsura aşteptărilor, nicio apă nu-mi potolea setea, nicio măncare nu-mi era sățioasă, fiindu-mi veşnic foame, când nicio bucurie nu-mi descrețea fruntea ( . . .), devenind tot mai gol, tot mai neîmplinit sufleteşte"(DESPRE SUFLETUL MEU). Autorul mulțumeşte lui Dumnezeu pentru faptul că
i-a dat posibilitatea şi curajul necesar pentru a încerca prin forma clară a cunoaşterii ce înseamnă împlinirea. Împlinirea şi vindecarea poetului vin în fond şi prin exteriorizarea gândurilor şi ofurilor în timp, ale acestui suflet zbuciumat, prin definitivarea şi editarea acestei splendide cărți, GÂNDURI ÎN ŞOAPTĂ, carte care este cea cu numarul 9 în CV - ul literar al domnului Florin Codleanu.