După ce în primul volum al acestei lucrări memorabile de recuperare valorică - a doi mari nedreptățiți ai criticii literare din Transilvania postpașoptistă și ai României în ansamblu – a acordat atenție vieții și operei lui Ioan Alexandru Lapedatu, ca o imagine în oglindă, profesorul Valentin Lupea face același lucru și cu Vasile Ranta Buticescu în volumul de față.
Chiar dacă diferența dintre cei doi este uriașă – ca pregătire profesională, har și implicare – autorul încheagă fericit lucrarea de față prin sublinierea elementelor comune, între care cel mai mare este prietenia cu Mihai Eminescu și Iosif Vulcan.
DOUĂ DESTINE este o lucrare menită să tragă de mânecă realitatea și ființarea culturală actuală, să dea jos praful de pe două nume importante ale respirației vremii lor, de departe Lapedatu fiind mai complex și mai vizibil.
În timp ce în dreptul lui Ioan Alexandru Lapedatu putem reține forme de pionierat în nuvelistica vremii și un jurnalism de forță prin implicarea socială, el fiind o voce distinctă, vizibilă și deranjantă atunci, în dreptul lui Vasile Ranta Buticescu se poate sublinia o ancorare-n spațiul arhaic românesc, el adoptând această strategie literară pentru a nu deranja – ca și Lapedatu – mai marii zilei sau guvernarea austro - ungară din Transilvania.

Nu știu cât dualism a fost în deciziile, viziunile și reacțiile lui Buticescu, însă această cale „de mijloc” a făcut ca el să scadă în vizibilitatea socială, fapt ce a influențat percepția sa publică, puțini fiind cei care-au văzut în el un vârf de lance.
În plus, în comparație cu Lapedatu - care a ars cu intensitatea unei flacări și care a murit tânăr – Buticescu ar fi putut să-și ofere șansa remodelării propriului destin literar, deoarece viețuirea lui a fost împlinită bine chiar și după facerea României Mari.  
Oricum ar fi, Vasile Ranta Buticescu rămâne un mare culegător de folclor și un autor popular ce s-a bucurat de destulă popularitate la vremea sa.
Dacă destinul său s-ar fi împlinit în zilele noastre, cu siguranță nu ar fi reținut atâta atenție în comparație cu Ioan Alexandru Lapedatu.