Teatrul popular cu tematică haiducească cuprinde scene din viața haiducilor, în care este elogiată lupta acestora împotriva exploatării.
        JIENII (sau HAITA, în Muntenia, ori BANDA, în Moldova) este o dramă populară, un amestec hibrid de elemente folclorice şi invenții cărturăreşti izvorâte din sentimentul admirativ si de recunoştință față de cunoscutul haiduc Iancu Jianu. Nedreptatea socială şi exploatarea nemiloasă a poporului de către asupritorii din țară şi dinafară au adunat de-a lungul istoriei acțiuni protestatoare si de luptă pline de eroism.
        JIENII, această piesă de teatru popular, debutează cu un tablou al prezentării haiducilor în aşteptarea sosirii conducătorului lor. După ce apare haiducul căpitan, este prezentă şi potera.
Între haiducul căpitan şi comandantul poterei are loc o dispută, în urma căreia cel dintâi este prins şi ferecat în lanțuri.
Haiducii tratează cu potera eliberarea căpitanului lor, reuşind să-l elibereze, fie convingându-i de lupta lor dreaptă, fie prin intervenția mamei, a iubitei, a surorilor sau cumpărându-i libertatea.

Piesa se încheie prin sărbătorirea eliberării haiducului căpitan.  
        Eroul mărturiseşte: " Cât în codru-am haiducit / Român bun n-am omorât, / Unde întâlneam bogatul / Mâna-n pungă i-o băgam ; / Jumătate i-o luam, / Jumătate i-o lăsam ; / Iar unde întâlneam săracul / Îmi ascundeam baltagul. / Dădeam bani de cheltuială/ Şi haina de primeneală ".
        Teatrul popular cu tematică haiducească a avut o mare influenţă asupra începuturilor dramaturgiei culte româneşti.
Astfel că în primele noastre lucrări dramatice culte, tematica haiducească apare mereu. În a doua jumătate a secolului al XIX - lea, un mare succes l-a avut piesa lui Matei Millo si P. Anestin, intitulată IANCU JIANU, CĂPITAN DE HAIDUCI, iar în 1868 s-a jucat la Bucureşti piesa TOMŞA, CĂPITAN DE HAIDUCI.
Viața lui Iancu Jianu este cunoscută prin biografia lui N. D. Popescu.
Între cele două războaie mondiale, în Moldova şi Muntenia s-au creat variante după piesa cu Iancu Jianu, având drept personaje principale pe haiducii Terente, Coroiu sau Luncanu.
        Chiar si Mihail Sadoveanu a creat un text însoțit de cântec pe tema Iancu Jianu.
În vacanța sărbătorilor de iarnă din 1893 -1894, la rugămintea foştilor lui colegi, feciori de țărani din vatra Paşcanilor, a compus un poem despre Iancu Jianu, în care a introdus, în afară de personajul principal, pe țiganul Alexe, pe Miereanu, pe Sârc, Serdar, Stoica, "cațaoni şi ciocoi de rigoare şi un vânâtor care rostea strofe despre frumusețea îndeletnicirii
tagmei ".
Prietenii din sat nu erau prea încântați de aceste versuri.
Pe ei îi interesau numai lucrul în sine: întâmplările, suferințele şi izbânzile Jianului.
        Piesa compusă de Sadoveanu a circulat mult timp, fiind reîntâlnită de autor mai târziu.