Despre regină, numai de bine! Dispariția fulgerătoare a reginei a descumpănit o lume întreagă. Desigur, vîrsta era un indiciu și toți se așteptau să moară. Dar era vioaie la trup și minte. Toată lumea se aștepta la o agonie lungă. Pata aia de pe mînă, care se vede la intilnirea cu noul premier (Elisabeta Truss) trădau fie o problemă cu diabetul, fie o slăbiciune a vaselor de singe, datorate varstei înaintate. De obicei, nici una din afecțiuni nu iartă. (Ambii mei părinți au avut o asemena problemă, cu petele pe mînă. Mama la 82 de ani, tata la 93. Am bănuit că va muri, dar nu așa repede.) Cum, necum Elisabeta a II-a a trecut în neființă. Marea majoritate a lumii o deplinge și o consideră unul din marii oameni politici ai secolului. Există și păreri contrare. “Republica.ro”, este un ziar electronic, care a adăpostit două astfel de opinii.

CTP consideră că monarhia britanică e doar un show și că nu are rost să ne uităm prea mult în direcția respectivă. O fi, dar când vezi câți doresc să intre în show și nu reușesc (Diana, Meghan)… rămâi pe ginduri. Pe de altă parte, toți liderii stingisto-progresiști ai lumii au mîncat din palma reginei. Venind cu spinarea plecată și căciula în mînă. (Și Clintonii, și Obama etc.) Ba doamna Clinton a și fost amendată pentru o parcare neregulamentară……… Mult mai grav e articolul lui Bodgan Cristian. (Jurnalist, doctorand în retorică latină la universitățile engleze etc. Amuzant, căci se consideră monarhist.) Fără nici o dovadă, atacă la baionetă, după o pledoarie neinspirată referitoare la dictonul latin “Despre morți, numai de bine”. Nu cred că e preluat din greaca veche. În trecut, toate civilizațiile aveau această mentalitate. Germanii se adunau la banchetul funerar și cântau faptele de vitejie ale defuntului, slavii la fel, asiaticii se închinau la cel decedat, care a devenit zeu –prin deces a trecut într-o altă dimensiune- și putea să fie răuvoitor cu ei. Etc. Nu degeaba se vorbește de cultul morților. Mă rog, punctul lui de vedere. Deși face referire la faimosul “sine ira et studio” (trimiterea la Tacit vrea să ne arate ce băiat citit ne scrie), analizind realizările reginei nu prea ține cont de citatul enunțat. O acuză pe regină că n-a fost bună mamă, că soțul ei a fost un tiran cu copiii, că nu s-a exprimat în politică pentru că a fost ignorantă, nu neutră. Că nu a luat apărarea femeilor, gay-lor, oropsiților vieții. Că s-a plimbat prin lume tot timpul și că nu a devenit o locomotivă pentru noile industrii, așa cum regina Victoria a devenit o emblemă pentru revoluția industrială. Offf, măi băiete, cu cine ai făcut istorie? Revoluția industrială a fost o emblemă a UK în sec. XVIII și prima jumătate a sec. XIX. În a doua jumătate, revoluția industrială a părăsit Anglia și a trecut în Germania, SUA, Japonia. Franța și Anglia erau națiuni de rentieri. Desigur, exista industrie, invenții, investiții în domeniu. Dar mult mai puține ca în țările citate. UK nu mai era țară etalon. De altfel, logica articolului este greșită. Un soi de subiectivism partizan. Autorul nu recunoaște nici un merit reginei pentru transformările UK din a doua jumătate a sec. XX, dar afirmă că alte capete încoronate au fost activi. Păi, dacă regele “domnește și nu guvernează”, ce doriți? Să guverneze? Atunci…. alte acuze, evident. Când coloniile americane s-au ridicat împotriva metropolei, s-a afirmat –și se afirmă de toți istoricii- că regele George al III-lea a fost lipsit de tact. Nu Parlamentul sau Premierul. Când Anglia a reușit o decolonizare non violenta și a transformat vechile legături în Commonwealth, evident pentru autorul citat, nu e meritul reginei. Dar al cui? Ia vedeți ce a făcut Franța, în aceeași perioadă. Franța republicană și progresistă. Nu uitați că în UK, toți premierii intră în consiliu privat al reginei/regelui, după ieșirea din funcție. Mai există undeva această practică? Nu uitati ca in afara de servicul secret, mai exista un serviciu secret al coroanei..... Era foarte bine informata, tot timpul, la toate problemele. Si sfatuita. Nu a susținut oropsiții, femeile, gay-ii sau imigranții? Azi, UK este țara cu cel mai avansat program de integrare a imigranților; cu largi programe sociale pentru defavorizați, cu femei bine organizate și reprezentate, cu gay care se manifestă liber. UK este -poate- superioară și SUA. Și regina nu a făcut nimic pozitiv pentru ei? Dar cine? Ea doar a tolerat -din ignoranță…- toate aceste reforme? Cred că ați băut ceva înainte să redactați articolul. Sau ați fumat niscai iarbă? Uitați că regina a fost recunoscută și iubită și în alte zone: Canada, Australia, India etc. Credeți că putea să păstreze simpatia atitor oameni fără să facă nimic? (Vedeti cate personalitati vin la inmormintare. Si ce personalitati...) În opinia mea, regina Elisabeta a II-a a Angliei se înscrie în rindul reformatorilor mondiali ai secolului: Tito, Feisal al Arabiei Saudite, Deng. Oameni care au înțeles reforma și necesitățile reformei, dar care au adaptat comandamentele generale la ritmul și specificul societății pe care o conduceau. Singura metodă de a face reformă solidă, sănătoasă. Partea proastă la acești coloși este că sunt puțin înțeleși de contemporani și există pericolul ca după moartea lor –sau după tranziția puterii lor- opera lor să fie distrusă. Fie de tradiționaliști, fie de reformiștii iresonsabili. (Un exemplu: în UK s-a extins fulgerător moda distrugerii de statui. Prosti și proaste, imaturi –din toate punctele de vedere- și fără nici o pregătire, au trecut la demolări. Dar o contra demonstrație a foștilor membri ai SAS a potolit spiritele foarte repede. Dacă nu știi să acționezi într-o asemenea societate, pierzi teren urgent. Și reforma se duce pe copcă mai repede decât bănuiești.) Pot să spun că acum există în lume câteva categorii clare de lideri politici: reformiștii și antireforistii. AntireformIstii sunt clari: Putin și Orban. Plus câți sunt ascunși. Reformiștii se împart în două categorii: -iresponsabilii, care doresc totu peste noapte; necondiționat, în toată lumea; (pentru că ăsta e “progresul”; singurul acceptabil);(la noi se vede în politruci ce promovează femei cu orice preț, chiar dacă femeile respective nu au pregătirea sau moralitatea necesară) -responsabilii, care doresc măsuri de reformă care să schimbe fondul problemelor, nu forma; și care să facă societatea permisivă la reforme; nu reforme forțate, care să avorteze sau să declanșeze razboiaie civile. CTP și Bogdan Cristian sunt progresiști (deci, stingisti) iresponsabili. Este adevărat, iresponsabilii se consideră singurii reformiști. Dacă cineva ezită, tergiversează, este etichetat de noile “armazoane”, și lacheii lor, ca antireformist. Nici nu se gindesc că un asalt prematur poate duce la eșecul reformei și al întregului sistem reformator. Singurii intelegenti de pe fața pamitului, singura cale corectă politic; uneori mai catadicsesc să ne lumineze și pe noi, cu perlele ejaculate de mințile lor strălucitoare. Să le dea Dumnezeu… după suflet!