Sărbătoarea Anului Nou cunoaşte două mari categorii de obiceiuri : a). URAREA PLUGUŞORULUI (însoțită de buhai, plug, clopoțel, tălăngi, instrumente muzicale) şi b). JOCURILE MIMICE (jocurile cu măşti), reprezentând de fapt elemente ale dramaturgiei populare.
        PLUŞORUL este un vechi obicei agrar. Urarea, declamată sau cântată, este un poem foarte lung, ajungând uneori până la 500 versuri. Versurile lui cuprind întâmplări hazlii şi vorbe de duh, cu un conținut în care se succed muncile agricole, începând cu aratul şi semănatul până la seceriş şi recoltat, uneori, chiar şi până la împletirea colacilor. Prin asemenea versuri, pline de vervă, se urează fiecărui gospodar fertilitate, abundență şi îmbelşugare  :

" S-a dus la arat / La câmpul durat / La măru-nrotat / Pe un deluț ascuțit / Ca o dungă de cuțit / Ajungând / Şi începând / A brăzdat / Şi a arat / În lungiş / Şi-n curmeziş /
Brazdă neagră-a răsturnat / Grâu de var-a semănat / Grâu de vară / Cu secară / Până-n sară / Să răsară / Să alunge foamea din țară ".
        Dintre toate obiceiurile Anului Nou, PLUGUŞORUL este poezia care a cuprins cele mai multe aspecte ale noilor transformări socio - economice petrecute de-a lungul istoriei, făcându-se ecoul unei bunăstări care, din urare în urare, a devenit realitate.
        JOCURILE MIMICE sunt prezente si ele în sărbătorile de Anul Nou. Înfățişând datinile, Jocurile, petrecerile şi spectacolele publice.  D. D. Ollănescu ajunge la concluzia că poporul român a fost un mare iubitor de spectacol, pentru a-şi mulțumi inima şi a-şi petrece timpul în mod plăcut (D. D. Ollănescu, TEATRUL LA ROMÂNII, București, 1899).
        T. T. Burda, în lucrarea sa ISTORIA TEATRULUI IN MOLDOVA, descrie în prima parte 26 de obiceiuri cuprinzând elemente de teatru laic. Printre acestea apar colindele, pluguşorul, nunta țărănească, capra, păpuşile,sorcova, căluşeii,  paparudele, scrânciobul pehlivanii, drăgaica, jocul balcalei şi aşa mai departe. Jocul caprei, cerbului, al turcii şi brezaei reprezintă imagini ale unei practici vechi păgâne, săvârşite astăzi în toată splendoarea lor, fără să mai păstreze ceva din  aspectul lor magic sau din legătura cu condițiile economice şi sociale care le-au generat, accentuându-se caracterul dominant de " petrecere, distracție "(T. T.  Burda).
        Pe lângă capră, în Moldova mai sunt cunoscute şi jocurile cu ursul şi căluții.
        CĂLUȚII este un obicei specific pentru Moldova. El se deosebeşte de capră şi de turcă, nu numai prin aspectul sobru şi elegant, fără manifestări hilare, ci şi prin caracterul său natural. Cel care poartă capul de cal frumos ornamentat şi cu mult gust, nu mai este ascuns sub diferite pânze. El, omul, se arată mândru în toată splendoarea lui, pentru că poartă simbolic " căluţul " care aminteşte de străvechile asociații în ritul şi ritmul practicării sale.
        CĂMILA este un alt joc din practica obiceiurilor de Anul Nou, joc răspândit pe malul Dunării, avãnd elemente similare în jocurile populare turceşti şi greceşti.