June încă. Student la Conservator. Vlad Dimulescu, profesor. O surpriză, indiscutabil. De calitate, necontestabil. Un clăpar ultrapromițător. Care, dac-o avea soarta de partea-i, va ajunge mare. Cel puțin în pianistica noastră națională...
 Provine din Valea Jiului. Născut la Petroșani. Acolo-ncepând a umbla pe claviatură și mereu acumulând. Viața aducându-l ferice la București, la ”Lipatti”. Unde-nvățătura i-a fost benefică foarte, după cum constatai de curând. Într-un lung și vrednic recital la Pitești. Cu partituri de Bach, van Beethoven, Ceaikovsky, Mendelssohn, Chopin, Liszt. Expuse pregnant. Nuanțat adecvat. Echilibrat, fluent. Tumultuos ori calm, viguros, cu șarm. Virtuoz ni se arată de-acu`. Cald și plin de culoare sonoră. Expresiv pe măsură. Dând prilej ascultătorilor să constate din plin trăirea din el.

Patima muzicii ce nu-l slăbește de fel și se transmite-nvăluitor fără drept de apel. Învăluind progresiv, până-n ultimu` colț. Spre meritu` lui categoric. Demn de semnalat fie și-ntr-o tabletă ca asta. Scrisă cu drag și convingere certă că are talent veritabil...
 Vrând a se scoate singur în prim-plan, manageru` filarmonicii gazdă îmi spune așa, mai de sus: ”am vrut să vă surprind”. Ei bine, ”ai reușit”, i-am răspuns cinstit. ”Când va fi solist cu orchestra?”, l-am întrebat justificat. Aici n-a mai dat vreun răspuns. Fincă n-adaptează programele abil și util. Invitând pe unii des, pe alții, deloc. Motiv să-i resugerez, întemeiat, câteva nume solistice de soi: Parfenov, de Solaun, Arnold, Prcsina (adică Fabiani Gabriel Andrei, toate prenume), protagonistu` rândurilor astea, Ioniță, Policano. În completare, niște dirijori: Popa, Katz, Hilgers, Arista. Ce zici, tinere șef, mergi și pe mâna mea, valoric vorbind? Dacă tot ai vrut să-ți fiu consilier onorific. Nimic de pierdut, fii convins întrutotu`. Că știu eu ce știu mai bine ca alții...