Tragedia ROMEO ŞI JULIETA sintetizează într- un fel problematica primei perioade a activității lui Shakespeare. Lumea vrajbelor feudale, zugrăvită atât de variat în
piesele - cronici este înfățişată aici prin lupta dintre două familii nobile, Montangue şi Capulet. Lumea oamenilor noi care trăiesc potrivit moralei umaniste a dragostei şi a prieteniei este personificată prin figura lui Romeo, a Julietei, a lui Mercutio şi a altora.
       Trebuie să subliniem în mod deosebit spiritul renascentist care se anunță în piesă. În această tragedie
s-a reflectat Italia din vremea poetului, cu clima, pasiunile, sărbătorile, încantările şi sonetele ei, cu limba ei minunată plină de strălucire şi farmec. După Julieta, după Romeo, aceste două fermecătoare şi grațioase creații ale lui Shakespeare, Mercutio, tipul cavalerului tânăr din acea vreme, afectatul, gâlceavul şi nobilul Mercutio este figura cea mai remarcabilă din întreaga tragedie.

Poetul l-a ales pentru a-i reprezenta pe italieni, pe atunci popor la modă în Europa.
        Conflictul principal al tragediei nu stă, bineînțeles, în vrajba dintre cele două familii, ci între ciocnirea dintre morala medievală şi cea umanistă. Patosul dramei îl constituie ideea dragostei.
        Luată în sine, dragostea celor doi tineri eroi nu este câtuşi de puțin tragică, deoarece în relațiile dintre ei domneşte o armonie şi o înțelegere desăvârşită. Soarta lor devine tragică din cauza lipsei de armonie din lumea înconjurătoare, a duşmăniei dintre părinții lor. În consecință, pentru victoria principiului umanist al dragostei şi în general pentru victoria noii morale, trebuie înlăturată discordia exterioară şi trebuie organizat un nou mod de viață - iată ce sublinia Shakespeare în tragedie. El era convins că lucrul acesta este posibil, deşi îşi dădea seama că victoria noilor concepții despre viață, nu poate avea loc fără jertfe. Moartea lui Romeo şi a Julietei reprezintă totodată şi victoria lor morală.
        Triumful concepțiilor umaniste despre viață asupra inumanității moralei feudale medievale este exprimat în finalul tragediei unde asistăm la împăcarea dintre cei doi duşmani, Montangue şi Capulet. În acest sens, ROMEO ŞI JULIETA este o tragedie optimistă.