sȘi eu, și alții îl cunoaștem de ani. Ca redactor coordonator de revistă, poet, eseist. Filosof, politolog, nu lipsit de maliție fină. Lucrează-n Teatrul Național ”Marin Sorescu” de la Craiova, ținând uneori și conferințe. Precum, de curând, la Pitești. Arătând și de astă dată că știe multe și are vorbele la el fără efort. Chiar dacă pe afiș se menționa o ”călătorie a diletantului” nu fu nici pe departe vorba de diletantism. Căci Nicolae nu grăiește la voia-ntâmplării și nu se arătă un ”călător păcălit”. Ci un povestitor, evaluator a ceea ce-a văzut p-afară în raport cu ce este-n țară. Referindu-se, firește, la scriitori și însemnătatea lor în ziua de azi. La ce se face ici și colo pentru ei. La ce rol are statul oriunde, în treaba asta. La mecenat, de asemeni. La proiecte de profil și posibilități.

La merite și pretenții. Că, la urma urmei, arta și cultura au, pretutindeni, și-o componentă comercială. Nicicum minionă. Pentru că și ele consumă fonduri uneori enorme. Așa că oratorul a evidențiat pe cât posibil varii aspecte la temă. În cunoștință de cauză neîndoios...
 Păcat că moderatoru` nu se vădi nici acu` strălucit. Și nu oferi dreptu` la întrebări celor șase auditori. Că subiectu` deschis-a comentarii inevitabil. Fapt ce m-a făcut să mai discut și după cu oaspele oltean. Dornic, la rându-mi, de informație-n plus. Bucuros și mulțumit de (re)întâlnire. Frumos, luminos ar fi să revină și c-un actor din Bănie, care să citească mândră poezie. I-am propus asta, desigur, numai că realizarea nu ar depinde doar de el sau de mine. Ci de factorii de resort și vocația lor culturală reală. Ce nu se-nfățișează ca una de vârf. Ei justificând puținătatea faptelor de acest fel și prin inapetența crescândă a publicului pentru ele. Le dau dreptate cumva, că doar doi stihuitori și-un jurnalist autohtoni fură-n sală. Trist, dar adevărat. Nicolae Coande (Boangiu-n acte) nefiind însă un interlocutor neatrăgător, afirm răspicat. Cel puțin în comparație cu alții pretențioși de nu se poate (da`fără temei autentic). Îl vizitez la serviciu în toamnă, așa plănuit-am...