Încep deja să fie puse la index opere artistice de mare valoare. Motivul rasismului şi al colonialismului permite neomamarxiştilor să modifice după bunul plac realizări artistice de valoare. Astfel, sub genericul " de la neomarxism la totalitarism " opera muzicală AIDA a lui Verdi a fost mutilată recent în numele aşa - zisei "corectitudini politice ".
Se zice că istoria omenirii evoluează de la inferior la superior sub formă de spirală pe baza unor motive istoriceşte determinate. Astfel în AIDA de Verdi jucată recent la Paris pe o mare şcenă europeană, fețele sclavilor etiopieni n-au mai fost înnegrite pentru a nu fi un afront rasist, cu toate că "afrontul " nu vine de la Verdi, ci de la natură (etiopienii s-au născut aşa).
În urmă cu 150 de ani avea loc la Teatrul de Operă din Cairo prima reprezentare a operei muzicale AIDA, de Giuseppe Verdi. Opera a fost compusă pentru inaugurarea acestui teatru numit OPERA KHEDIVAL şi prezentată în cadrul festivităților legate de încheierea lucrărilor la Canalul de Suez.
Astăzi, prin aşa - zisa prismă a " corectitudinii politice "
AIDA a fost blamată şi pusă la zid. Vezi Doamne, e o operă care preamăreşte colonialismul şi e ultina găselniță a importului de neonarxism de peste ocean. Se pare că acum pericolul nu mai vine de la Răsărit, iar revoluția bolşevică se numeşte Blak Live Matter şi pe Lenin îl cheană George Floyd.
În AIDA, pe o muzică tulburătoare, o capodoperă şi un triumf de la prima ei reprezentare, Verdi a imaginat o dramă romantică. Radames, un comandant al oştilor egiptene o iubeşte în taină pe AIDA, o sclavă etiopiană de la Curtea faraonului, fiica regelui care s-a răsculat şi a pornit războiul împotriva Egiptului. Ambițiosul şi îndrăgostitul Radames este numit comandant al oştilor egiptene şi trimis să-l înfrunte, iar Aida rămâne să se frământe între dragostea față de Radames şi dragostea față de tatăl şi patria ei. Întors victorios, Radames primeşte onoarea de a o lua de soție pe Amneris, fiica faraonului. În pragul nunții, Radames îi destăinuie Aidei planul de invadare a Etiopiei, precum şi dragostea sa. Învinuit de trădare, preferă să accepte să fie îngropat de viu în altarul marelui zeu, decât s-o uite pe Aida, cum îi ceruse fiica faraonului pentru a-l salva. Între timp, sub altar se strecurase şi Aida pentru a muri împreună cu Radames.
Dar iată că această strălucită dramă romantică a devenit acum cu totul altceva. Sclavii etiopieni din operă nu mai au fețele negre. Acum, la punerea în scenă a operei AIDA, la Opera Bastille din Paris, lucrurile au mers mult mai departe, deoarece în operă se traduce în mod explicit opinia regizoarei olandeze Lotte de Beer, care priveşte opera lui Verdi drept una " colonialistă " şi " rasistă ". Iată despre ce este vorba. Având în vedere, după Lotte Beer că AIDA este o expresie a rasismului şi sexismului, precum şi
o " istorie colonială făcută în vremurile când arta din Egipt a fost jefuită pentru a fi expusă în muzeele europene ", pusă pe " o muzică pompoasă şi kitsch ", acțiunea întregii opere este scoasă din contextul ei inițial şi pusă să se petreacă într-un muzeu în care sunt găzduite capodoperele furate de europeni de la popoarele colonizate.
Pentru a pune în scenă epicul operei, regizoarea a apelat la " tablouri vivante ", ca o metaforă a colonialismului secolului al XIX - lea. Personajele poartă costume din secolul al XIX - lea. Însuşi Radames fiind un ofițer de armată al celui de-al treilea imperiu francez. Peste tot pe parcursul operei sunt ridiculizați coloniştii europeni iar aceste tablouri vii sunt şi ele în sine privite
drept " fosilele " artei occidentale din secolul al XIX - lea.
Lotte de Beer, regizoarea, adeptă fanatică a corectitudinii politice va ocupa din anul 2022 direcția Operei vieneze. Aşadar să ne aşteptăm la lucruri noi. Ea a afirmat deja că AIDA e pe " lista neagră " deoarece această ooeră " anulează cultura ". Probabil că opera AIDA va fi atât de răstălmăcită, încât Radames va deveni George Floyd iar faraonul şi marele preot care-l osândesc vor purta costume de polițişti americani.
Noul director al Operei din Paris, Alexander Neef a anunțat şi el înființarea în cadrul acesteia a unui " birou al diversității " condus de Pap Ndiaye şi ca urmare a analizei acestui birou " unele opere vor dispărea din repertoriu iar altele vor fi corectate politic " şi rescrise în noua paradigmă a canoanelor impuse de " lupta cu stereotipurile " de gen şi rasă. Capodopera lui Verdi a ajuns de râsul lumii, urmează şi altele. Cu siguranță, OTHELLO. Acolo să vedeți teme de denunțat şi îndreprat.
În alt plan, cel al vieții noastre, să ne pregătim de efectele corectitudinii politice ( acest " covid " spiritual care ne pune botniță) ale neomarxiştilor şi ale marşului acestuia spre totalitarism în numele libertății. Să nu uităm că în fond şi regimul comunist ne-a spus că ne eliberează, atunci când ne-a înrobit.
Istoria omenirii evoluează / involuează de la inferior la superior, pe verticală, sub formă de spirală, datorită unor condiții istoriceşte determinate. Simplu. Nimic nu e nou sub soare. Istoria se repetă precum moda.
NOTĂ : Informațiile cu nume de persoane şi funcții, precum şi datările au fost preluate din texte fără autori (sursa internet). Parte din comentariile şi prezentarea subiectului operei muzicale AIDA de Verdi ne aparțin.