Cronici lirice ale cotidianului au devenit obișnuite în peisajul producției literare al celor pentru care scrisul este o pasiune – probabil unii se simt tentați să-i spună hobby – eu nu, rămân la opțiunea inițială: este o pasiune care îl consumă pe autor, îl transformă, îi marchează până la urmă întreaga existență. Cronicarul, poate fi poet, prozator sau eseist se află într-un dialog permanent cu cotidianul, o atitudine diferită față de alte generații pentru care literatura însemna în primul rând evadarea din cotidian, un refugiu într-o lume fantastică, construită din propriile drame și proiectată pe un fundal in care realul avea rolul de element de contrast în cel mai bun caz.
Probabil rețelele de socializare au avut rolul lor în conturarea acestei orientări, când amintesc acest rol nu mă refer neapărat doar la tematică ci la diferitele nivele ale limbajului care nu mai caută construcțiile sofisticate cu care impresionau generațiile anterioare, azi citim un limbaj frust, direct, fără preocuparea deosebită a autorului care nu mai dorește să surprindă cititorul, se mulțumește să comunice cu el, simplu, fratern, de la egal la egal.
Mihai Epli face parte din această generație de cronicari, el îi împărtășește lejeritatea comunicării, stilul oral și apropierea involuntară, firească de cititor.

Parcurgând paginile acestui manuscris ai impresia unei comuniuni realizate în spațiul real sau virtual, diferența nu mai contează, te simți în dialog cu autorul care este o fire comunicativă, nu încearcă să-ți ascundă nimic, nu se preface și nu caută să te impresioneze, tot ce urmărește este comunicarea ca stare firească între membrii unei societăți care a lăsat în urmă prejudecățile ce-l despart pe autor de cititorul său, unul izolat în turnul de fildeș iar celălalt privind printre stinghiile gardului spre templul creației.
Subiectele abordate sunt firește aleatorii. Ne-am obișnuit, chiar dacă uneori nu ne dăm seama, cu dinamica comunicării condiționată de omniprezența dispozitivelor mobile, dar și cu ceea ce specialiștii numesc information overflow, acel prea plin al fluxului zilnic care scurtează drastic perioada de atenție pe care utilizatorul o poate acorda unui subiect. Adevărul este că ne-am dezobișnuit să citim și a devenit a doua natură să navigăm, tehnologia ne încurajează iar noi nu am găsit de cuviință să opunem rezistența care ar fi fost necesară pentru a ne păstra vechile obiceiuri de lectură.
La formarea stilului de cele mai multe ori oral al comunicării curente, dar care a pus stăpânire și pe domeniul artistic a contribuit fără îndoială și ușurința cu care se poate publica azi, de la procesul anevoios pentru noi al culegerii literelor de plumb și tipăririi care atunci era o adevărată artă și cerea timp și bani, la ușurința cu care mediul virtual ne primește gândurile printr-un singur clic. Este o magie pe care o folosim și nu suntem siguri dacă o stăpânim, dar nesiguranța a devenit o componentă filosofică a existenței noastre.
Iată-l așadar pe Mihai Epli și cronicile sau postările sale care așteaptă, ca orice gest de comunicare niște reacții sau în alți termeni, așteaptă pur și simplu să fie citite.