pattyPatty Ferariu aduce-n poezia românească o anumită singularitate ca rod imediat al unicității, a propriului demers de înfruntare a complexului atitudinal al lumilor și luminilor acestora, din toate poeta decupând fericit un spațiu teluric în care irosește nețărmurit materialul și îmbrățișează transformarea a ceva în altceva.
Sub scutul rezervării anui anumit limbaj poetic, într-o lume (prea) frământată de irosire și experimente care dăunează actului inspirativ în sine, poeta își modelează fericit imaginile și versurile, o transpunere luminată a imaginilor imaginate marcate de o cât mai necesară sigură formă de exprimare, o artă ca dăruire dacă vreți, un talent ca expresie.
Patty se lasă înconjurată de un anume ireal al imaginilor reale, fapt ușor regăsibil într-o cât se poate de fluentă scriitură amprentată de emoție, sensibilitate și rost, totul devenind un întreg, o imagine cu aspirații planetare, o viziune și o imaginație a unor planuri temporale ale unui timp altfel consacrat trecutului tumultuos și dorit ca sprijin în contemporaneitatea gândurilor și actului poetic.