Noapte de vară

Vântul alină crengile,
Tulbură mările,
Înfurie valurile,
Și îmbrățișează florile.

Noapte de vară
Cu cer senin,
Cu al ei har
       Divin.

Noapte de vară,
Cer înstelat ,
Adieri ușoare
Ale vântului uscat.

Lună de vară,
Ce zâmbește vag,
  Dă scipire nopților
Și frumusețea verilor.

Mii de scântei
Ce s-au rupt din soare,
Luminează noaptea
Plină de splendoare.

Totul pare nou
Dar nu e de fel,
E la fel de vechi
Ca în ziua de ieri.

Florile și-au plecat capul,
Purtate de somnul cel profund,
Cofundate-ntr-un
Tărâm apus.

Totul e diferit,
Căci asta este
Prima noapte de vară,
Prima noapte din poveste.

Păsări

Amurg de stele,
Cântece-n abis,
Stână de piatră,
Timp înecat,
Chemări în zare,
Totul s-a aflat.

Călător în pace
Printre nori plecat
Ce de timp uitat,
De tihnă e chemat.

Povestitorul mării
Și a tot ce e aflat,
În trecut cunoscut
Ca cel îndepărtat.

Gânduri zburâtoare
Sub formă schimbătoare,
Călători ce păzesc nori,
Și păzitori ce călătoresc
Căutând zori.

Vise vii
Cu gânduri mii,
Ce fură priviri
Și râsete de copii.

Creaturi înaripate
Din basme înviate,
În culori asfixiate
De natură colorate ,
Îngeri în multe forme
Și multe mărimi,
Speranțe zburătoare
Ce dau chemare,
Martori ai iubirii
Și-a faptelor ce sunt,
Ghid al timpului
Și al spațiului acut.

Vestitori în pace
Mărturisind tăcere,
Sunt păsările
Ce zboară printre stele.



…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
                  Curiozitatea imorală

1.    Nu este vina mea c-am fost pe pământ lăsat
Și în minte-am găuri pe care le-am astupat
De ce respir? De ce vorbesc și de ce-am tot călcat
Prin viața asta precum un soldat neânarmat?

2.    Am intrebări la care nu am primit un răspuns,
Iar motivul întotdeuna mi-a fost ascuns,
Și uneori simt că mă scurg de întregul meu cuprins,
De parcă o sabie adânc în spate m-a strapuns.

          Apa

1.    Natura se ia după valul
Unei mări tulburătoare
Pentru a distruge malul
Omului ce stă la soare.
Largul cel din depărtări
Unduit cândva de brize ,
         Acum zace-n înjectări,
         Temeri, frici și multe crize .
          Iar în ochii lor nu văd
         Agonia de după ploaie
        Pe lângă ea, ei fac prăpăd,
        Aruncând în ea gunoaie.


                      Orele trec

1.    Timpul ne este tuturor
Și el va fi cât timp există
Un foarte bun ascultător
Și trecator a vieții pistă.

2.    Unii sunt puțin cam triști
Căci le trece al lor timp,
Însă de stai și gândești
Noi trecem pe lângă timp.

3.    Și tot noi când încrețim
Ne povestim reciproc
Am vrea iar tineri să fim
Și timpul să stea în loc.


    Anotimp de gheață

1.    A venit iarna cea albă
Cernând steluțe din salbă
Peste case, peste munți
Așterne fulgii cei mărunți.

2.    Și observ cum în livezi
Îmi oferă ce să crezi
Flori prea multe de mătase
Pe care încet le coase.

3.    Geamul meu a înghețat
Cuprins de-un desen ciudat
Iar dacă privesc în zare
Văd numai margăritare.

4.    Copiii toți  s-au adunat
Să stârnească zarvă-n sat
Cu tobe și cu urări
Ce răsună-n depărtări.

5.    Clinchete de zurgălăi,
Cântece, dansuri, bătăi
Îi scot pe oameni din curte ,
Să danseze și s-asculte.


                      Pasionat

1.     Pictura face parte din viața mea
Și sunt pasionat în a crea.
Multe opera am putut vedea.
Sunt proprii învestiții , dar lumea
Care nu știa, nu mă credea.
De ce n-am pensule, adesea
Pictez cu boabe de cafea.
Într-o zi, mâna nu se mai opera
Iar de-ar fi stat, inspirația-și pierdea.
Când le-am aliniat, spre mirarea mea
În fiecare foaie același chip apărea.

   Jocul iernii

1.    E un tablu mirific dincolo de fereastră
Care stă neclintit sub o mantie albastră.
Pământul a căpătat îmbrăcăminte argintie
Fiind scutit astfel de-ntreaga monotonie.

2.    Copii mulți se dau pe derdeluș țipând,
Alții se împing și cad în zăpadă râzând.
Iar după un timp, cei mici de foame aduși
Vin acasă obosiți grămadă pe la uși.

3.    Copacii mulți desprinși parcă din basme
Au albit mai toți acoperiți de fantasme.
La ei acest omăt pe crengi este sublim
La noi arată doar că tot îmbătrânim.

4.    Viscolul trigă amarul, creând simfonii
Iar frunzele rămase îmi stârnesc armonii
El se face mai asurzitor și eu mai  tăcut,
În fața pulberii albe devin cu încetul mut.


Rămâi cu bine, poezie

1.    Rămâi cu bine, poezie,
Lasă pe alții să te scrie
Rămâi cu bine, nu uita,
Că ne-am iubit și noi cândva.

2.    Poate că n-am pic de har
Deși-ncerc iarăși și iar,
Poate te-am uitat în suflet
Într-un colț ascuns de cuget.

3.    Poate nu-s făcut a scrie
Zi de zi, o poezie,
Nu te public, eu te țin
În sertar, de versuri plin.

4.    Condeiul și foaia albă
Le purtam ca pe o hartă,
Când mă rătăceam în lume
Pe-un’ să merg, știai a-mi spune.

5.    Rămâi cu bine, poezie,
Îi las pe alții să te scrie
Iar în final eu îți mai spun
Adio, rămas bun!


Pentru draga mea vară

1.    De niciunde, fără veste,
Venii vara ca-n poveste
Cu flori multe în panere
Fructe dulci ca și omiere,
Spice aurite-n soare
Și cu ploi răcoritoare.

2.    Cum pășește delicat,
Zici că-i fiica de-mpărat!
Dând din genele de iarbă,
Cu finețe, fără grabă,
Ea presară peste lume
Zile lungi și zile bune.

3.    Prin codru câd a călcat,
Păsările i-au cântat!
Printre  ierburile mii,
Greierașii-n cor: cri! cri!
Dar și-n bălțile discrete
Broscărimea dă concerte.

4.    Toate doar de dragul ei!
Și voioșii prichindei
O adoră ce pe soare,
C-a adus vacanță mare
Și-o roagă c-a altă dată:
-Să nu mai pleci niciodată!


Să strice ei

1.    Poeții au fost, s-au dus
Iar scrierile  au apus.
Odată cu ei pe drum
Aș venii și eu acum.

2.    Chiar de  nu e cu putință
Aș face din a mea ființă
O steluță călăroare
Până la ei și la soare.

3.    Ca să îi întrebe ea
Dacă bâlbâiala mea
Se merit-apreciată
Sau ar trebui uitată.