Văd...
1.Văd că îți este ușor
Să scrii niște versuri,
Prin care-un îndelung fior
Să stârnească demersuri.
2.Cuvinte sunt puține
Ca să îți mai scriu
Tot c în cap îmi vine
Când aș vrea să descriu
3. Zâmbetul, fericirea
Ce erau pe fața mea,
Când de tine-și amintește
Această fată careia tot îi scrii,
Și îi vorbești într-una, și de ea te ții.
4. Și-oricât ți-ar mulțumi
În versuri, strofe multe,
Mai tare ar dori
Ca glasul să-ți asculte.
Încrederea
1. M-ai ridicat la cer, mi-ai zis să mă las pe spate
Simțeam cum cad până ce tu m-ai prins în brațe
M-ai privit în ochi și zâmbind mi-ai spus în șoaptă
Cât ai încredere în mine n-o să cazi niciodată.
2. Soarele te privește, tu îi refuzi lumina
Eu am încetat de mult să mai vorbesc cu luna
Păsărele ne înconjoară, în cor ciripind
Au încredere în noi, n-o să le facem nimic
3. Tu floare rară, refuz să te rănesc
Nu pot să-ți fac ceva ce nici mie nu-mi doresc
Tu respiri prin mine, eu prin tine trăiesc
Am icredere în tine și nu doar că te iubesc
4. Încrederea, prezența peste tot, dar nu mulți și-o permit
În oglindă ființe își vorbesc și toti se cred că mint
Mi-ai dăruit o haină scumpă tu iubirea mea
Și am s-o port mereu, mi-ai dăruit încrederea.
Noaptea
1. Când lumina se stinge,tu aprinzi alta
În sufletul meu, tu deja i-ai deschis poarta
Ai observat bine, n-am de gând să mint un înger
2. Când buzele se întâlnesc , sufletele se îndrăgostesc
Corpurile se unesc când doi oameni se iubesc
Noaptea ne oferă mereu intimitate
Și gândurile mature devin realitate
3. Dezbracă-mă de teamă,îmbracă-mă cu-ncredere
Seacă-mă de energie, după dă-mi putere
Să pot să simt cum se simte jumătatea
Și nu se simte la fel, cum se simte noaptea
4. Așterne-te peste mine ca fulgii de nea
Schimă culoarea în alb, cum ai făcut cu viața mea
Corpul tău ușor a spulberat greutatea
Ce o vedeam în viață, prima dată noaptea.
Dans
1. Pași ușori pe pământ formează vibrații
Prin corpul meu și venele, și-n minte constelații
Atâtea stele, idei și inspirație divină
În regatul minții mele, tu esti singura regină
2. Corpul luminează, buzele îmi cântă
Razele soarelui pe amândoi ne sărută
Pământul lung și verde, peste tot îl colindăm
Și-n cântec de păsărele, âmpreună dansăm
3. Cântecul, cel mai frumos dar dat vieții
Cel mai mare impact îl are asupra dimineții
Când îmi cânți tu regină, a minții creativă
Ziua mea promite să fie una pozitivă.
4. Pe sunetele ticăitului de ceas
Mâinile ne pleacă într-un frumos dans
Trupurile zboară printre sunete
În dans se-mbină cel mai bine două suflete.
Iubire sau prietenie
1. Viața-i nedreaptă mai mereu, la fel și dragostea
Și mulți nu se iubesc, dar aleg împreună să stea
Pe când alții se adoră, dar totuși nu au o relație
În urma lor rămân, doar speranțe fără explicație
2. Ea era genul de fată cuminte, tânjea după iubire
El cu o relație, dar nu avea parte de acea fericire
Prieteni buni de câțiva ani, vorbeau despre orice
Se vedeau mereu și legăturile erau mai puternice
3. Timpul a trecut și fata a rămas la fel de singură
Pe când băiatul avea în continuare relație sigură
Stabilitate, stabilitate dar în continuare nefericit
Că o relație nu înseamnă neapărat un vis împlinit
4. A mai trecut o perioadă și relația lui nu mai mergea
Și în ideea unei despărțiri tot mai mult credea
Nu-i mai păsa deloc de iubită, voia pe alt cineva
Nu se mai putea opune, în inimă a început greva
5. Intr-o seară, cei doi prieteni, povesteau pe afară
Iar băiatul spune ceva ce-i face inima să tresară
Nu-i venea să creadă, nu se astepta s-o iubească
Rămas fără cuvinte, putea doar să zâmbească
6. Câteva clipe de tăcere, au apăsat pe sufletele lor
Liniște deplină, de puteai să auzi bătăile inimilor
Cu glas tremurând fata-i spune ca și ea îl iubește
Îi zâmbește nevinovat și adânc în ochi îl privește
7. Se simțeau ușurați c-au mărturisit sentimentele
Declarațiile au trecut, dar n-au urmat și faptele
Au încheiat aceea seară, așa, fără nimic în plus
Dar cu o dilemă profundă ce în suflet li s-a pus
8. Între dragoste și prietenie, acum aveau de ales
Decizie grea, ce naște mult stres, bineânțeles
Pentru o relație frumoasă își pariau prietenia
Dar n-au avut curaj să ducă la capăt nebunia
9. Au rămas prieteni, dar parcă nu mai era la fel
Însă în mintea și în inima fetei a rămas tot el
Băiatul a rămas cu actuala iubită, neâmplinit
Și în suflet doar cu prietena lui, de neânlocuit.
Fantasmă
Fantasma noptii se ridică,
În lumina albă ea pașește ,
O rază blandă se despică
Și cu răsăritul se-mpletește .
De-ai fi
1. Dragul meu, de-ai fi tu o floare,
Eu aș vrea să-ți fiu lumină,
Să te fac să prinzi culoare,
În a sufletului meu gradină.
2. Dragul meu, de-ai fi tu timp,
Să te opresc în loc aș vrea ,
Să stai cu mine-n contratimp
Și să te privesc sub o stea .
3. Dragul meu, de-aș fi un zeu,
Mi-aș vinde nemurirea pentru tine,
Ca macar un ceas să pot și eu
Să te iubesc, să pot sa fiu cu tine.
Nemurirea
1. Oare ingerii plâng
când moare nemurirea
sub un cuget rece
ce ucide fericirea?
2. Poate lacrimile îngerilor
printr-o minune ar putea
să învie nemurirea
și cu ea și fericirea.
3. Șanse am avut destule
la o nemurire sacră,
dar de fiecare dată
am greșit și-s vinovată
de o judecată eronată.
Poetul
Un suflet rănit și singur
Pe o foaie de hârtie
Mărturisește, așa, simplu
Cum emoția învie.
Și ne pune peste foaie,
Cu cerneală neagră-corb,
Versuri cu lacrimi, șiroaie
Dintr-o minte și-un trup mort.
Mâna-i tremură usor,
Căci surprinsă de taina ei
Doar o lacrimă-i mai cade
Din pricina emoției .
Și tot singur, tot suspină,
Cu o durere ce-a lăsat
Un suflet veșnic în surdină,
După iubire înfometat.
Și să spun mai deslușit
Cum un poet o să moară:
Răspuns la orele târzii,
Adormit pe veci în seară.
Arzi
Disperi în minte, suflet, trup
Ca o mireasă arsă pe rug.
Stigi! dar fără semne.
Acum Iadul ți se așterne!
Închizi ochii arși de mii,
De mii și sute de făclii.
Cazi! Intr-un abis etern
Ce dulce intr-un adevarat infern!
Și arzi! Ți-am poruncit!
Durerea de n-ai simșit,
Îți voi dărui acum
Sărutul de ultim drum.
Dar pentru ca te iubesc
Și n-am să pot să mai trăiesc,
Dacă tu ai dispărea
Ars în iadul din viața mea….
….Am să-ți cruț fragilul trup
Ars de dragul meu sărut.