Fabulația romanului urmăreşte povestea de viață a lui Fiodor Pavlovici Karamazov şi a celor trei fii ai săi, poveste care simbolizează trei ipostaze fundamentale ale omului, trei trăsături fundamentale ale acestuia : senzualitatea, raționalitatea şi spiritualitatea.
       Cei trei fraț se află în stare de conflictualitate cu tatăl lor, care reprezintă depravarea şi imoralitatea. Prin această configurație existențială, FRAȚII KARAMAZOV este unul dintre cele mai dense romane filozofice ale luni Dostoevski. Ateismul, credința religioasă, crima şi iubirea se îmbină perfect în această capodoperă a literaturii universale, ultimul roman al autorului şi cel mai vast şi mai stufos, apărut în 1880,roman în care, acțiunea, introspecția, amuzamentul şi suspansul se află intr-un echilibru perfect.
       Romanul este aşadar o satiră a corupției umane, o meditație asupra credinței şi religiei, o crimă nerezolvată şi un triughi amoros, iar la final, o mărturie a bunătații şi curajului de care pot fi capabili oamenii.

       Moşierul Fiodor Pavlovici Karamazov este ucis. Fiecare dintre cei trei fii ai săi are motive bine întemeiate de a-şi ucide tatăl care ducea o viață amorală şi desfrânată. Moartea neaşteptată a acestuia aruncă suspiciuni asupra tuturor celor trei frați, inclusiv asupra lui Smerdeacov, al patrulea fiu, copil nelegitim, şi dă naştere la numeroase teorii. Cu o abilitate remarcabilă, Dostoevski explorează esența polițistă a romanului, creând un adevărat suspans.
       Ivan, fratele mijlociu dintre cei trei fii ai lui Fiodor Pavlovici Karamazov (făcuți cu două mame diferite), îi vorbeşte lui Alexei, fratele cel mic, despre viață, despre relația cu Dumnezeu, în încercarea disperată de a-şi umple şi linişti sufletul chinuit.
       Moşierul Fiodor Pavlovici Karamazov provine dintr-o familie modestă  dar ambițiile sale sunt foarte mari, motiv pentru care pune totul în joc. Se căsătorește de două ori foarte avantajos, face trei copii, Dimitri, Ivan şi Alexei. Se fofilează la faptul că trebuie să-şi împartă averea la cei trei copii. Rob al viciilor şi al desfrânărilor, un adevărat măscărici fiind, își lasă copiii în mila sorții. Aceştia ajung să fie crescuți, ba de slugi, ba de unchi sau în alte combinații bizare. Aşa se face că până la vârsta majoratului, unii dintre membrii familiei nu s-au văzut niviodată.
       Odată cu prilejul reîntregirii familiei apar câteva întrebări majore. Regretă oare bătrânul Karamazov greşelile trecutului? Cei trei copii îşi vor ierta vreodată tatăl depravat? Ce loc ocupă dragostea şi Dumnezeu în intetiorul acestei familii atât de ciudate?
       Angajamentul față de Katerina nu-l opreşte pe Dimitri de a se amoreza puternic de Gruşenka, care, la rândul ei este dorită cu disperare şi de bătrânul Karamazov, tatăl. Tensiunea creşte rapid iar evenimentele se precipită. Prins în acest iureş, Alioşa încearcă zadarnic să aplaneze conflictul. În plus, are de înfruntat propriile obstacole şi lupte interioare. Decizia de a se dedica vieții monahale, pare să nu fie chiar aşa simplu de urmat.
      Cei trei frați au fiecare câte o predispoziție patologică pentru patimă. Dimitri, cel mai în vârstă, este un esponent al senzualismului şi al trupului. Ivan, mijlociul, reprezintă intelectualul, rațiunea. El nu neagă existența lui Dumnezeu, dar nu poate accepta lumea aşa cum a fost creată de el. Alioşa, mezinul, reprezintă personajul patologic, fiind un simbol al trăirilor spirituale şi al apropierii față de Dumnezeu. Toți cei trei frați sunt în conflict cu tatăl lor Fiodor Pavlovici Karamazov, tipul omului depravat care duce o viață imorală şi desfrânată. Smerdeacov, presupus al patrulea frate, nelegitim, îl susține pe tatăl lui, Fiodor Pavlovici Karamazov. Evolutiv, el are ca principiu existențial sofismul. Se dedică acestuia, ajungând în final la sinucidere.
       Dimitri ajunge în conflict cu tatăl său din cauza unei datorii, având nevoie de bani pentru a se căsători cu Gruşenka, un personaj care, cel puțin, la începutul romanului, pare a fi o eroină tip " vampă ". Dimitri jură că-şi va omorâ tatăl, ba îl şi îmbrânceşte, pentru motivul că acesta nu vrea să-i dea banii necesari. Tatăl a fost omorât, iar bănuiala a căzut pe Dimitri, care l-a amenințat, şi care, surprinzător, îşi procurase cele 3000 de ruble de care avea nevoie. Astfel Dimitri este osândit la muncă silnică şi deportat în Siberia. Dacă la început, Dimitri îşi acceptă sentința, pe parcurs el este absorbit de planul de evadare propus de Ivan. Alexei şi Ivan reuşesc să-l descopere pe Smerdeacov, care l-a omorât pe tatăl lor, şi care văzând că
Ivan poate dovedi vinovăția lui, se spânzură chiar în ziua procesului.
       Întrebarea carea apare mereu în roman, întrebare cu profund sens filosofic este următoarea :  " Oare, a murit Dumnezeu? ".