Prin prietenia cu editorul și scriitorul Ioan Romeo Roșiianu au ajuns la mine trei cărți scrise de Victoria Iuga și vreau să spun că cele trei volume de proză m-au surprins într-un mod plăcut.
Volumul „Viața mea ca o poveste”, apărut la Oradea în 2021 se detașează de celelalte două și prin fotografiile prezentate îți dai seama că citești o poveste inspirată din realitate. Acest gen de proză poate fi folosit de istorici peste ani și ani pentru a reconstitui viața cotidiană de la sfârșit de socol XX și început de secol XXI.
Nu voi intra în amănunte și să vă prezint un rezumat mă voi opri la câteva aspecte legate de stilul scriiturii ș ice am înțeles din această realitate crudă neacoperită și nici ajustată.
Proza este bine scrisă și nu există pasaje care să pună frână firului epic. Scriitura la persoana a treia a obligat-o să se privească cu neutralitate din afara corpului.
Întregul roman este plin de viață și la fiecare pas lupta pentru supraviețuire e tot mai dură și de foarte multe ori nedreptatea și ticăloșii puși în cale de destin au încâncenato și întărit-o pe Tora, personaj principal, continând să creadă în adevăr și în familie.
După prima carte Victoria Iuga a prins gust la scris și au rumat alte două cărți, practice o culegere de destine umane. Sinceritatea ocolește vulgaritatea și totuși anumite aspecte a legăturilor umane sunt prezentate cu duioșie.
Prima dintre ele „Fete și destine” prezintă condensate mai multe povești al unor fete și fiecare relatare se termină cu două cu două concluzii: Părerea mea – unde autoarea își pune întrebări și uneori exprimă opinii despre cauzele unor eșecuri și ultimul cuvânt îl are fata, personaj principal în fiecare povestire. Foarte important că apare fata și modul cum și-au înțeles viața m-a pus pe gânduri.
A treia carte „Băieți și destine”, apărută în 2022, tot la Oradea, schimbă registrul stilistic și destinele băieților sunt relatate la persoana întâia și e demn de admirat că o femeie, mă refer la autoare, se pune în pielea unui băbat. Și în această carte fiecare povestire se încheie cu părerea Victoriei Iuga și părerea personajului principal. O deosebire există, cele două opinii sunt prezentate în versuri, iar la unele se adaugă catrene pline de umor și anecdote.
Privite în ansamblu cele trei cărți scoate la iveală un adevăr: Victoria iuga are talent la scris și sper că va continua san ă încânte și culate cărți.
Îi doresc succes!
