La mijloc de cer

Ești departe
Și perna ta somnoroasă
Alene mă cheamă la moale.
Culoarea nocturnă-n simțire
Ne vrea luceferi de seară
Spre văi înalte de întins fără margini.
Simțim la distanță,
Alunecăm pedalând în carnală visare
Să ne-ntâlnim abisal într-o organică stare.
Mă suni și-mi spui dimineața în zori
Că ne-am plimbat de mână în al tău cer.
Respirăm, mă iubești acum și aici,
Dar la distanță, mai mult?

Refresh

Gânduri gonite,
O fugă în lume zorind,
Spre zona crepusculară
Ce stinge-n orizont,
Întâlnirile tale bărbat.
Plecat să se arunce în hău de femeie
Caldă, prietenoasă, curioasă în viață.
Cu copii încă nenăscuți
În amiaza voastră,
Pornită să prindă abonament
La sublimul din viață.


Un altfel de leopard

Nici nu mai știu ce e bine sau rău,
Din hăul tău de felină,
Dar eu mai sper la un rinocer
Care să mă înfrunte în dor,
Pe lumină.


Oare de ce?

Atât de speriată,
Prea speriată de iubirea ce mă încearcă,
De cât de aprinsă e flacăra.
Uneori, te caut să-mi strivești în spărtură de stea
imaginația mea.
Ți-o dau împrumut.
În amiaza vieții.
Să te iei la alergat cu ea,
Să risipești
Negura de îndoială letală,
Din povestea străfulgerată,
Domoală și nesolitară.


Fără să vreau

Am chemat ploia și a venit
Peste căldură și timp.
Oasele-mi cereau atâta soare
Că îl căram în spinare,
Il simțeam sfredelindu-mi pielea și carnea
Topindu-mi împotrivirea
Dezgolindu-mi scheletul solitudinii.
Mă pătrundeau razele până la calcificare
Și mă aruncau în mrejele tale.
Apoi, ceream să mă ude până-n pământul din nori,
Nu mai mult.
Picurii noștri porniți,
Fiori de curcubeu peste torențiale făclii.