„Suntem ceea ce iubim”, spunea Nichita Stănescu, iar Oana Ileana Noorani vine să susțină acest lucru printr-un nou volum - „Precursor științific” - (după un „Preambul științific”) apărut în 2022, tot la Editura „eCreator” din Baia Mare.
Dar ce iubește oare autoarea? Cine este ea? Răspunsul îl oferă ea însăși, îndrăgostita romantică, prinsă într-un carusel al minții, generatoare a unei noi viziuni asupra lumii, dar și asupra minunatului sentiment ce-i străbate ființa („Pătrund, printr-o amplă chemare, în cauzalul unor stări de contemplare a certitudinii iubirii tale în care mă regăsesc statornic, viabil, de o natură sentimentală, cu caracter concretizat, generalizat, variabil, în funcție de impactul mai multor factori, pe o rază de lungime ce se arată la un moment în construire, impunătoare, deasupra unei conjuncturi în care lăuntricul se diferențiază de alte sentimente componente, creând cu permisibilitatea, comunicarea minții tale, o legătură intrinsecă ce se răsfrânge în afara personalității, fastuoasă...”).

După cum a procedat și în volumul precedent, fluxul gândurilor și sentimentelor sale sunt condimentate științific cu neologisme și termeni de specialitate, încât poți percepe iubirea într-un mod inedit („iubirea este o aritmetică de adunări creaționiste și cauzate de-o multitudine de sentimente precedate de acțiuni emotive, stict conectată la o stare generală, intercalată în potențialul lăuntricului, emițătoare de aspecte, e-o adunare a două întreguri conștiente, cu capabilități multiplicate ieșite din sfera latentului și devenind vizibile, elocvente, ea reprezintă însumarea unor trăiri pe diferite frecvențe, de acumulare de moment, în sentimentul care primează la un moment dat, cu arie de acoperire pe o intensitate a unei mișcări succesive mintale și derulării de imagini stocate la nivelul minții, din partea stângă a emisferei cerebrale, cu un impact major în emisfera cerebrală dreaptă a punctelor de congruență viscerale.”).
Volumul confruntă cititorul cu un noian de gânduri, o ploaie revigorantă, în care iubirea capată alte valențe decât cele cunoscute de omenii obișnuiți.
Sentimentul se raportează la univers („Mă vei iubi, dacă de tine nu-mi voi aminti, prin cernerea unui timp ce-a fost mereu primordial în Universul în care încă își construiește începutul?” – Idealul inefabil al iubirii) și energia acestuia, oamenii sunt energie, iubirea este liantul dintre aceste energii, adevărată sferă de energii inegalabile și puțin cunoscute de muritori. Filosofie, aritmetică, fizică, nelipsita „chemistry” a partenerilor, un infinit de trăiri (pe fundament științific), stări benefice („Privind atent în infinit, prin căile ce duc spre sursă, prin numere ce se extind dintr-o etapă, într-o alta, vom înțelege că dincolo de ce se-arată, există un amplu fenomen, de-o asemănare izbitoare cu cel de masă critică. Suntem în doi, și mai apoi, echivalent imaginar al unui sens polaritate, într-un conglomerat de forme, un legământ stăruitor de-aspecte bine integrate, ÎN REALITATEA UNICĂ.”).
Oana Ileana Noorani se lasă sedusă de jocul iubirii, seducând la rândul ei prin varietatea formelor de exprimare artistică („Te-am prins în jocul meu, măiastro, printre tertipuri de tot felul, având pentru întâia oară o cauză generatoare, de-o conjunctură imediată, ca-ntr-un proces de interfață, prezentă în manifestare. Efortul va fi-n asociere cu un tandem în scopul „noi”, într-o finalitate plăcută, a unui timp nebănuit și într-un loc neprecizat, o existență ca formă de poziționare. Am conturat sentimentalismul printr-un proces de viceversă a unicului singular ce-a devenit înfățișat cu o multitudine de aspecte în pluralismul asociat.”).
Concepute sub forma unor epistole reciproce, oglindire a scrisorilor a doi îndrăgostiți („într-un proces al doi-ului ce-a devenit o singură unitate, cu un impact pozitiv al marii stări înconjurătoare.”) gândurile romantico-științifice („Mă-ntorc cu fața către lună și în a nopții strălucire, privesc cum totul ia avânt, în multe părți prin drept cuvânt, observ în față și în spate sau lateralul existenței,o mare de mișcări în care simt din ce în ce mai acut, mai regular și mai profund mișcarea în subtilitate a vibrației, cum o construcție întreagă, a existențialismului formă, se leagănă în Univers...”) ale autoarei sunt atent monitorizate de sufletul creator al acesteia („Știința a fost și va fi o mare componentă a firii noastre, ea se referă într-o bună parte în tot ce mișcă în întâietate și-apoi vom înțelege că al nostru eu este strâns conectat cu lucrurile certe că dincolo de înfățișări suntem mai mult decât aspecte.”).
Autoarea creează și se află în „Procesul luminii observabile în Univers” („Ei, tu, iubite, doar mi-ai arătat, iubite, prin întunericul în care lumina-ncepe a se desfășura cu o putere fracționată în eminența Cosmosului, într-un înveliș de energie...”) replica „iubitului” fiind: „Ei, tu, iubito, doar mi-ai arătat, iubito, lumina ce apare în straturi, cu proprietăți ce se-ncadrează în diferența de potențial...”.
Autoidentificarea sa cu lumina („Incandescent, sunt o reflecție-n lumină, și totuși prin solubila natură, caracteristic mă prezint printr-o lumină care stinge focul, neobservabilă în spectrul electromagnetic, cel perceptibil vederii individului.”), ideea că este o ființă „cu proprietăți luminescente, printr-un contrast transcedental, mă regăsesc mult răspândită, ca existență structurală, în elementele în desfășurare macrocosmosului”, o situează pe Oana Ileana Noorani la confluența cu infinitul din eul său creator.
Inedită este scriitura sa, surprinzătoare, surprinzând aspecte noi ale iubirii („M-aplec în fața ta, iubire, o reverență către Pământ, vizualizez lumini și umbre și văd un cerc intersectând”), încercând să recreeze sfera inimaginabilă a iubirii dătătoare de viață și trăiri.
Gânduri lirice traversează spațiul, timpul și călătoresc nestingherite către sufletele lectorilor săi, în căutarea și desăvârșirea iubirii...
Zbor înalt în lumina sferei iubirii, cititorule!