Anii

Anii trec, clipele zboară
Nu e nimeni să le prindă.
Doar privind, nevrând să moară
Le închizi într-o clepsidră.

Trecutul varsă nisipul.
Fir cu fir, l-aduni încet,
Și îți amintești cu timpul
De-un copil și-acest bilet..

 „Unde esti? Unde te duci?
Au trecut atâtea zile...
Din al lor treacăt să apuci
Cu greu cate-o amintire.

Și departe ne duc pașii,
La trecut mai punem file.
Acum voi sunteți urmașii,
Uite, ai crescut copile... “


Începe cu tine
 
1. La ce bun certuri
Mame ce plâng ,  și copii
Victime ale plăcerii
Ce lor palme le-ar lipii.
 
2. La ce bun atâtea cluburi?
Eles-s arme de război,
Care profită de alte  trupurio
Si fură sufletul din noi.
 
3. Distracție, alcool, droguri
Ce provoacă dependentă,
Pe care nu le înlături
Fiindcă-s dulci experiențe.
 
4. Tu nu știi că acel trup
Pe care-l aduci în chinuri,
Are-un mijloc, ca un stup
Ce dă miere multor guri?
 
5.  Însă unii chiar de văd
Devin cu încetul orbi
Și îmi vine să mă lepăd
De bani, viață și de robi.
 
6. Întâi, privește-te-n oglindă
Și spune-n minte ce îți vine.
Nu mai sta nicio secundă,
Schimbarea-ncepe cu tine!
 
 
Început de toamnă
 
1. Acum un an pe vremea asta era ca in povesti,
Căci îmi vorbeai, îmi zâmbeai, zilnic spuneai că mă iubești.
Cum păsările pleacă toamna în altă tară
La fel tu ai plecat, dar nu te-ntorci la primavară.
 
2.  Vezi tu?  Zilele trec și se duc, dar vin din nou…
Tot pe tine te aștept ca pe un frumos cadou.
Frigul și el vine…Cine mă încălzește?
Cine cu vorbe dulci ușor mă înblânzește?
 
3. Privesc la frunze moarte ce pică pe pământ .
La fel e și-al meu suflet ce cade pe jos frânt.
Băi, toamnă e afară, e un lucru ciudat.
Dar la mine-n viață de ce e tot la fel?
 
4.Nu pot să mai suport indiferența ce-o oferi,
Oare nu ai văzut că-mi provoacă doar dureri?
Mă sting, nu mai strig, voce de mult nu mai am
Din putere am pierdut și ultimul gram.
 
 
 
Ultimul salt
 
 
1. În locuri separate deja am plecat,
N-am rezolvat deloc ce era de rezolvat…
Nu mai vrei nici să mă asculți acum
Te chem, dar tu în continuare-ți vezi de drum.
 
2. Ultima alinare o am când te văd,
Chiar dacă-n mine apare un adevărat prăpăd.
Aș vrea să îti mai simt privirea din nou
Sau s-aud vocea ta, nu doar un ecou.
 
3. Să-ți simt căldura vieții prin brațe ,
Să mă îmbrățișezi cum o făceai odată.
Să uit de toate-o clipă, să uit că te-am pierdut…
Să-mi amintesc momentul pur de la început.
 
4. Nu tu m-ai distrus,  căci doar absenșa ta.
Și gândul că iubești cu totul pe alta.
Speranțele-s pierdute și sparte pe asfalt
Spre tine mai încerc să fac ultimul salt.
 
Promit
 
1. Promit că nu te mai stresez,
Și că nu mă mai alarmez.
Promit să te ignor si eu,
Chiar dacă-mi este greu.
 
2. Promit că nu te mai privesc,
Și că încerc iar să zâmbesc.
Promit să mă prefac că-s bine,
Chiar dacă nu ești langă mine.
 
3. Promit că las timpul să treacă,
Și că te-ascult  de îmi zici “pleaca”.
Promit să-mi văd de viața mea
Chiar dac-aș vrea să fii in ea.
 
4. Promit că eu tot te iubesc,
Și că oricum nu mă opresc.
Promit să sper în continuare,
Chiar dacă inima mă doare.
 
 
“Zâmbește”
 
 Zâmbește, că e totul bine,
Zâmbește și uită de tot,
Zâmbește si arată-le de ce ești în stare,
Zâmbește, și fii mândru,
Zâmbește chiar dacă sufletul plânge,
Zâmbește încrezător,
Zâmbește și fii nemuritor.
 
A ta stea căzătoare
 
Și văd stelele pe cerul nergu al ochiilor tăi
Văd Steaua căzătoare ce cade din inima ta
Ea încearcă să ajungă la inima mea
Dar un nor negru se așterne între inima mea și a ta
Acum tu ești departe lângă alte stele
Iar eu aici în abis, lângă umbrele mele
Ești prea departe și nu mai pot vedea
Ochii tăi negrii și privirea aceea,
Ce face să lumineze stelele din inima mea
Acum ele se sting fără lumina din privirea ta
Ele te strigă, dar abisul meu…..
E prea departe de univerul inimii tale, dragul meu.
 
Floarea și bătrânul salcâm
 
1. Stoluri de păsări trec în zare
Și la umbra vechiului salcâm, stă ofilita floare.
Multe anotimpuri au trecut peste ea
Iar ea acum e bătrână, dar soarele încă-o privea.
 
2.  Îi privea îngălbenitele-i petale
Și soarele știa că vremea ei a trecut,
Ce frumoasă, cu petale roz era demult
Acume ofilită cu frunzele-i pale.
 
3. Și salcâmul era cândva înalt și frumos
Acum e bătrân și zgronțuros.
            Multe vremuri au trecut
     ................................

4. A trecut timpul, iar floarea s-a ofilit
Bătrânul salcâm era singur și ramolit.
Soarele privea cum timpul se scurgea
Cum timpul ia tot și floarea nu mai era.
 
 
 
Nu știu…
 
1. Nu știu cum să-ți spun ”Te iubesc”,
Chiar de aș vrea, chiar de-mi doresc.
Să fiu al tău, să te dezmierd
Și niciodată să nu te pierd.
 
2. Nu știu dacă ești bună, rea,
Știu doar că vreau să fi a mea.
Dar nici nu prea m-am întrebat
Căci te iubesc neâncetat.
 
3. Nu știu ce simți când mă privești,
O, dulce fată din povești!
Tot am eu un of ce mă apasă
Aș vrea ca să-mi devii nevastă.
 
 
Amărăciune
 
1.A muri fără speranță
E ca un om fără viață.
Poate-un sentiment greșit
De nimeni înlocuit.
 
2.Când simți că ești un nimic
Un om neliber și mic,
Gândește-te că poți să speri
Nu ca alții doar să pieri.
 
3. Să mori poate visător
În altă viață zburător
Să devii un frumos înger
Să te duci precum un fulger.