În lucrarea „De pe Târnave” („Ion Breazu – Repere bibliografice”) Valentin Lupea încearcă să realizeze o monografie („Lucrarea de față se vrea, în același timp, atât o lucrare monografică, cât și o lucrare de istorie literară și culturală.” – Nota autorului sau Motivarea lucrării) a lui Ion Breazu, personalitate marcantă a culturii românești din veacul trecut.
Uzitând de o bibliografie bogată și bine documentată, lucrarea de față parcurge biografia lui Ion Breazu, punându-se accent pe rolul acestuia în istoria literară și culturală românească („Calitățile sale de om de știință și de cultură l-au recomandat pe Ion Breazu, așa cum era și firesc, tuturor demnităților corespunzătoare, literare și academice. Aceste demnități care i-au venit întotdeauna cu întârziere, datorată extremei sale modestii, i-au fost acordate în schimb, pe baza unui consens unanim. A fost conferențiar, profesor, șef de catedră, a condus în ultimii doi ani ai vieții Secția de Istorie Literară și Folclor a Filialei din Cluj a Academiei Române...”).

Fiu al Ardealului, Ion Breazu (1901 – 1958) are privilegiul a fi parte din istoria acestui neam („Ion Breazu s-a născut, s-a format și a activat într-o perioadă jalonată în timp prin deceniile unu și șase ale secolului al XX-lea, decenii care aveau să confrunte societatea românească de pretutindeni cu suita unor furtunoase evenimente de ordin social, politic și cultural, evenimente care aveau să-și lase adânc imprimată amprenta asupra a tot ceea ce a însemnat spirit românesc în etapa respectivă, precum și-n cea următoare.”).
Născut sub dominația austro-ungară (cu nume maghiarizat de autoritățile vremii), copilul de-atunci are ocazia să fie părtaș la marile pagini ale istoriei naționale: Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 („Marele eveniment de la 1 Decembrie 1918 îl găsește pe Ion Breazu elev în clasa a VII-a a liceului din Blaj. Împreună cu fratele său Onu, împreună cu alți colegi de liceu, alături de întreaga populație a Mihalțului la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia, adunare care a avut loc sus în cetate, pe Platoul Românilor.”), reîntregirea neamului, înființarea colegiilor ortodoxe, Cel De-al Doilea Război Mondial, toate acestea marcând viața acestui erudit truditor al cuvântului.
Parcursul vieții îi scoate în cale (pornind de la familia în care s-a născut, cu icoana mamei în suflet) o mulțime de personalități marcante ale culturii și literaturii române: Lucian Blaga, Pavel Dan, Ion Chinezu, Liviu Rusu, Radu Brateș, N. Iorga, Gh. Bogdan-Duică, Octavian Tăslăoanu, Dumitru Popovici, Olimpiu Boitoș, Nicolae Buta, Ion Costea și alții.
Meritele sale sunt covârșitoare, dar moartea l-a luat mult prea devreme, stingându-se la vârsta de numai 57 de ani.
Personalitate complexă, Ion Breazu este un exponent valoros al românilor, nu doar al românilor ardeleni, ci el aparține tuturor, prin urmele pe care le-a lăsat („manifestând un mare regret pentru tot ceea ce avea să lase neterminat în urma sa, deoarece a fost omul dintr-o bucată căruia îi plăcea să facă totul ca lumea, să ducă la bun sfârșit, pentru viața lui scurtă, neterminată, pentru opera lui vastă și nedusă până la capăt...”).
Valentin Lupea a atins obiectivele fixate în nota sa explicativă, deși sunt și câteva mici umbre care estompează puțin noțiunea de „monografie” (folosirea diminutivelor într-o descriere literară, lipsa notelor de subsol sau a ghilimelelor – acolo unde se impunea –; folosirea pronumelui personal „noi” – lucrarea având un singur autor -).
Cu cele câteva mici stampe pe care le-a coborât din sufletul său de artist (diminutivele și descrierea) și le-a așezat în lucrarea științifică, „De pe Târnave” este o lucrare ce merită a fi studiată, citită și învățată de doritori.
Aici e parte din neamul românesc, aici se află bucăți din ființa românului.