La scurtă vreme după volumul de poezii „Preambul științific”, Oana Ileana Noorani ne surprinde cu un nou volum întitulat „Precursor științific”, care apare la aceeași editură, eCreator, din Baia Mare.
Trebuie să atrag atenția că și această carte nu este menită publicului larg de cititori.
Când spun asta mă refer că sunt necesare niște cunoștințe în plus de astrologie, filosofie, psihologie și chiar cunoștiințe pure legate de știință, reflectate în toate domeniile.
Nu fac aceste afirmații pentru a îndepărta cititorii, doar vreau să subliniez cât de profunde sunt poemele și câtă înțelepciune ascund, desi unele teorii par parcă zmulse dintr-o altă realitate, ele ascund un suflet mare, specific feminin, din care transpare o dorință ieșită din comun de a-și răspândi creațiile poetice.
    Înainte de a analiza acest volum de poeme mai vreau să vă spun că Oana Ileana Noorani a debutat cu un volum de proză în 2015, cu un titlu interesant și incitant „Lumiana și legea luminii în intuneric” Editura ePublishers, București, 2015, volumul 1, iar volumul 2 a apărut la aceeași editură în 2019.

Anul 2018 a adus o nouă apariție editorială în limba engleză „Teodora and the Young King”- Editura ePublishers, București, 2018.
În anul pandemiei, 2020, o altă carte, „Alții decât noi”, la aceeași editură, își ia zborul spre cititori. Și nu se oprește aici și continua în 2021 cu alte două cărți „The unalike”- Editura ePublishers, București, 2021, ediția în limba engleză a romanului „Alții decât noi” și „Teodora și tânărul rege”- Editura ePublishers, 2021, ediția  în limba română a romanului „Teodora and the Young King”.
    În anul 2022 intră în atenția editurii eCreator, din Baia Mare, unde apare un volum exceptional de poezii, cu un titlu cam discutabil, „Preambul științific” și recunosc că pe mine m-a impresionat foarte mult acest model de poeme și mesajele multiple m-au pus pe gânduri și m-au obligat să caut toate sensurile care ar putea fi ascunse în aceste versuri.
    Încă de la primul poem, „Jocul  alăturării măieștrilor”, printr-un proces de criptare înțeleg că sentimentele și emoțiile sunt privite din afara ființei, o descriere în alt mod a acestui liant universal legat de viețile noastre și eu cred că autoarea ne propune o nouă definiție științifică privind emoțiile noastre „Am conturat sentimentalismul printr-un proces de viceversă, a unicului singular, ce-a devenit înfățișat cu-o multitudine de-aspecte în pluralismul asociat / Unui efect irezistibil, ce penetrează un ansamblu de acțiuni în concentrare, într-un proces rezumativ, ce presupune o desfășurare în elemente ample, cu caracter neamânat”.
Întregul eșafodaj poetic reprezintă un paradox, care la rândul lui este format din mai multe paradoxuri și toate acestea te transportă cu gândul într-o lume stranie, diferită de a noastră, unde sunt înlăturate doate decorurile inutile și unde găsim esența vieții dezbrăcată de tot ce este de prisos.
    Autoarea scrie despre iubire, dar cuvintele care le folosește te răscolesc dând un înțeles care parcă îl știai dar nu l-ai spus, o disecție a acestui sentiment și o definiție a legii atracției indubitabil iese la iveală energia rezultată de ciocnirea dintre existențele umane „Prin factorii susținători în  lupta de alăturare, ce vor atinge indubitabil un apogeu emoțional, mă regăsesc aventurar, între mișcări și pauze, de liniști și impaciențe, în care îmi ești infinitatea / M-asociez cu gândul tău și inventez cât mai strategic, într-o împrejurare dată, momente bine conturate, în care mă decid concret să-ți exist în existența unui întreg perfect binar / Și iar, și iar, mă pierd în tine, în „undeva-ul” spațiului  care se află la discreția noastră, supuși în amănuntul interiorizării  aspectelor noastre lăuntrice, în expansiune, ce se exteriorizează prin acorduri sonore în delimitare, ale armoniei de imagini la modul cât mai parțial”.
    Reamintesc paradoxurile care însoțesc fiecare poem și mă opresc la „Idealul infailibil al iubirii”.
Cele două strofe, aflate oarecum în antiteză încep cu următoarele enunțuri: „Mă vei iubi, dacă de tine nu-mi voi aminti” și  „Te voi iubi, când tu de mine nu-ți vei aminti”. Dincolo de aceste alergări ale sentimentelor în jurul memorie și cât de puternice sunt aceste emoții apare o condiționalitate „Da, da, te voi iubi când tu de mine îți vei aminti”.
    Unele poeme te scufundă în teorii filosofice precum în „Nemernicia conflictelor”, un poem atât de actual încât te scuturi fără să vrei findcă reprezintă un realism îngrozitor, deși multe din aceste realități le cunoșteam așezarea lor într-un anumit fel mi-a trezit un sentiment de revoltă. O altă direcție a autoarei este aceea de a descoperi energii negative care pun în primejdie legile universului „Există „ordine” în lume, plină de planuri elaborate machiavelic, în a distorsiona o realitate”.
    În această existență unde este ancorat războiul, menit să destabilizeze, descoperim o definiție digitală, totul se rezumă la DA și NU, într-o lume unde „corpuri fără moralitate” unde nu se sesizează „de cei ce tot servesc sistemul pentru a crea morbidități atroce și prin acestea a-și instaura impunerea , fără a realiza cutremurul prin care își asuma disponibilitatea”. Mesajul este clar și fără echivoc antirăzboi.
    Ce poate să ne spunsă un asemenea vers? „Reciprocitatea iubirii în afara timpului și spațiului perceptibil.” Și explicația ne pune pe gânduri.
Cum poate gândi o femeie, care caută absolutul dincolo de ce am putea înțelege ce înseamnă un sentiment și ce legături are cu celelate energii cosmice „Am să-ți explic de ce te-am vrut, atunci când între amplele chemări supuse unui împrejur de fapte, am înțeles că dincolo de forfote, m-am conectat cu a ta liniște, o întărire a credinței mele că mai presus de o convingere a fiecărui element ce mă construiește, se află  un naturalism firesc al existenței tale, în care eu îmi tot găsesc exteriorul și interiorul conexate la iubirea ta, înlocuind prin conștientizare, absconsul”.
    Pe măsură ce citești te adâncești în noțiuni de matematică superioară și recunosc că de foarte multe ori am alergat la DEX.
Voiam să înțeleg sensul acestui fenomen literar, pe care îl propune Oana Ileana Noorani. Complexitatea legilor fizice propuse în poemul „Legăturile energetice dintre un punct fix și un punct mobil” mă duce cu gândul la Einstein, care a încercat toată viața să creeze o teorie fizică capabilă să lege toate legile universului.  
    Mă opresc aici fiindcă mi-am dats eama că aș fi capabil să scriu o carte despre acest volum sau poate mai multe cărți. În orice caz sunt uluit de multitudinea de idei și de teorii, care pe mine m-au fascinat.
    Eu cred că Oana Ileana Noorani încă nu a arătat tot din arhipelagul creației sale. Îi doresc succes.